Slawomir Mrozek, povestitorul absurdului uman

Slawomir Mrozek (1930- 2013) a fost un dramaturg, prozator şi desenator polonez. Am făcut cunoştinţă de curând cu stilul său scriitoricesc parcurgând cartea sa intitulată Povestiri, o serie de întâmplări scurte, de domeniul absurdului.

Povestirile se citesc uşor însă au un tâlc uneori greu de descifrat şi cu siguranţă mult farmec. Povestirea mea preferată este Bim şi Bom, un cuplu de clovni care cunosc împreună succesul în această formulă: Bim şi Bom. Odată ce între ei apare însă întrebarea: de ce este mereu Bim înaintea lui Bom, echipa se destramă iar eşecurile despart definitiv cuplul de comici odinioară încununat de succes.

În Preţul celebrităţii, lupta pentru putere şi onoare dintre doi piraţi din Marea Caraibelor are şi un câştigător, respectiv pe acela care deşi ajunge primul la pradă, ia doar o mică parte din ea, căci nu-i aşa, luptăm pentru titlu, nu pentru proprietăţi, iar umilirea adversarului este cea mai importantă satisfacţie pe care o obţinem. Când Pedro Canibal păşi pe puntea galionului, era sigur de triumf…Dar când a început să numere, a văzut că lipsea un ducat şi o fecioară. Iar pe uşa cabinei căpitanului găsi un bilet, fixat cu un stilet: RESTUL PENTRU DVS.

În Schimbare de tren autorul ne povesteşte despre moarte. Aceasta apare sub forma Hotelului Terminus, în care există locuri libere doar pentru cei care nu pleacă mai departe. Discuţia dintre potenţialul client şi recepţioner se încheie fabulos:

Păcat (că mergeţi mai departe). Vă mai aşteptăm în anul viitor.

– Cu plăcere, dar încă nu ştiu când. Este nevoie de rezervare?

– Nu, noi întotdeauna avem camere libere.

Aţi stat vreodată sub pod, flămânzi? Nu? Ei bine, scriitorul polonez a stat cu un prieten şi nu aveau ce mânca. Un salam agăţat de o sfoară pare salvarea din Ceruri, însă cei doi ratează oportunitatea unei mese gratuite pentru că răspund greşit la o întrebare din domeniul politic. Însă dincolo de problema ideologiei politice corecte, prietenii îşi pun întrebarea: …dar e interesant de unde a luat Dumnezeu o sfoară aşa de bună şi de lungă şi care nu s-a rupt…La noi nu găseşti aşa ceva. Poate i-au trimis-o din America.

Mi-au plăcut ideile acestui autor şi consider că deşi scriitorul face dese referiri la regimurile politice în care a trăit, problemele sesizate sunt încă de actualitate şi au potenţial educativ indiferent de vârsta cititorului.

Lasă un răspuns