Când Tom îl întâlni pe Nică

When Harry met Sally este titlul unui film romantic care răspunde cu NU la întrebarea: pot fi un bărbat şi o femeie doar prieteni? Chiar dacă nu aţi văzut filmul, sunt convinsă că măcar aţi auzit de el.

Dar nu aceasta este întrebarea pe care pe care o adresez astăzi în online. Astăzi mă întreb (şi vă întreb) dacă limbajul copiilor din lumea întreagă este atât de asemănător precum se spune. Ni se repetă, pe diverse canale, că micuţii se împrietenesc mai uşor decât adulţii şi că barierele de rasă apar abia mai târziu, când copiii devin adulţi. Aşa să fie? Am văzut de multe ori pe Facebook copii de rase diferite care se joacă împreună, deşi părinţii lor se evită, se urăsc sau pur şi simplu nu comunică unii cu ceilalţi.

Şi pentru exemplificarea acestei idei, mă întreb cum ar decurge o întâlnire dintre Tom, personajul carismatic şi aventuros din Aventurile lui Tom Sawyer (autor: Mark Twain), copil- simbol al unei societăţi care luptă cu rasismul şi Nică, copilul bălai şi năzdrăvan din Amintiri din copilăriei (autor: Ion Creangă). Amândoi sunt plini de energie, atipici faţă de ceilalţi copii de vârsta lor şi cumva depăşesc condiţia unui copil neajutorat, reuşind să schimbe destine şi obiceiuri adânc înrădăcinate în societatea conservatoare în care trăiesc.

Cumva în acest moment Tom îmi pare mai profund decât Nică. Tom este prieten cu adulţii oropsiţi doar pentru că sunt negri. Tom se implică fără să vrea în diverse acţiuni infracţionale şi deşi amestecat până peste cap în treburi murdare, trece în cele din urmă în tabăra binelui, chiar dacă o face în stilul său propriu, puţin neconvenţional. Nică luptă mai mult pentru binele său personal: uită să plece de la scăldat, vinde la târg pupăza care îi strică somnul, fură cireşele vecinilor şi, dorind să scape de pedeapsă, reuşeşte să le distrugă acestora şi grădina…Inocentul Nică şi revoluţionarul Tom…cum ar decurge o întâlnire între aceste două personaje?

Să spunem că Tom şi Nică se întâlnesc pe undeva pe la mijlocul celor două romane superbe în care dăinuie în imaginaţia miliardelor de cititori. Tom tocmai se duce să caute comoara tăinuită de tâlhari, iar Nică se îndreaptă către târgul unde va vinde pupăza care-i strică somnul dulce al copilăriei. Pupăza, profitând de faptul că Nică îl priveşte atent pe Tom, zbârrrr, spre cerul înalt…

– Aoleo, am pierdut pupăza, nici nu mai pot să o vând la târg…, se tânguie Nică pe româneşte.

Tom îi propune fără să stea pe gânduri:

– Las-o încolo, vere, hai cu mine să căutăm o comoară, dar păşeşte uşor, să nu ne dibuiască tâlharii şi să ne ia gâtu’.

Deşi habar nu are de engleză, Nică păşeşte tiptil după Tom (cu care s-a înţeles doar din gesturi, precum spune înţelepciunea populară) şi pornesc amândoi spre casa părăsită care ascunde comoara (pentru furtul căreia este deja condamnat la moarte un negru nevinovat). Băieţii vor să demonstreze că acea comoară a fost furată şi ascunsă de tâlhari albi şi să salveze viaţa negrului inocent. Nică se cam simte cu musca pe căciulă la povestea asta (deşi copil bălai, este mereu vinovat de câte o boacănă) dar înţelege perfect strădaniile lui Tom. Puştii ajung la casa părăsită şi găsesc comoara, însă în acel moment apar cruzii tâlhari…

Reuşind să se ascundă sub pat, băieţii îşi ţin răsuflarea şi privesc amuţiţi tălpile criminalilor. Aceştia sunt evident supăraţi că cineva le-a descoperit comoara dar nu le trece prin minte că acel cineva este încă în cameră! Asta până când Nică, iritat de praful gros de sub pat, strănută puternic. Deh, acasă la Nică problema prafului nu prea exista, ea fiind rezolvată de destoinica mamă a copilului bălai!

Tâlharii îl descoperă pe Nică sub pat. Băiatul este complet neajutorat, nu cunoaşte limba engleză şi este complet pierdut într-o civilizaţie străină. O fi el poznaş, dar pe meleaguri străine inocenţa nu-i foloseşte la nimic. Tâlharii profită de toate acestea şi îl prezintă în faţa judecătorului ca hoţ şi criminal, iar băiatul nu se poate apăra. Mărturia lui Tom nu-i serveşte la nimic, fiind cuvântul unuia împotriva unui grup de cetăţeni aparent onorabili…

Şi ca să închei prea lunga poveste, cred că lui Nică i-ar fi folosit cunoaşterea limbii engleze şi cunoaşterea mentalităţii, legislaţiei şi istorie altor popoare. Poate copiii intră mai uşor în interacţiune şi nu au prejudecăţile adulţilor, dar farmecul copilăriei înseamnă tot atâta slăbiciune în faţa celor cu rele intenţii. Nu ştii niciodată pe unde te vor purta paşii în viaţă şi doar cartea te ajută să devii un om matur.

Există pe undeva un grup de copii precum Nică: inocenţi, poznaşi şi fără experienţa vieţii. Îi putem ajuta oferindu-le cărţi. Cărţi din care să înveţe despre viaţă. Donaţi cărţi proiectului Semn spre carte. Veţi salva un Nică din ghearele tuturor răilor din lumea asta mare. Le veţi oferi anticorpii necesari pentru bolile societăţii din lumea de azi. Donaţi măcar o carte.

semn spre carte

Lasă un răspuns