Aventurile unei nemuritoare închipuite pe Tărâmul Efemer (cap.V)
Fiecare iapă se vinde la timpul ei!
Pe măsură ce-l urmam pe Robin- acesta era numele pețitorului- mintea mea fabrica tot felul de scenarii thriller. Ce putea dori un bărbat de la mine și nu-mi putea spune în văzul lumii? Și nu oriunde, ci tocmai la Târgul de Fete?
Imediat ce am ajuns într-un colț întunecos al toaletei, Robin mă împinse la perete și-mi băgă sub nas un plic.
– Știi ce ce înăuntru?
– Ăăă…o scrisoare de la Administrația Financiară?
Robin miji ochii și spunse bâlbâindu-se ușor:
– Nu chiar…de fapt este o propunere în ce te privește, dar doar dacă treci testele mele, accentuă el.
– Mă bucur că v-am captat atenția, i-am răspuns cam strâmtorată- eram încă prinsă între perete și el. Durează mult aceste teste? Am nevoie de toaletă.
Robin chicoti.
– De acord cu tine, pentru testele mele am nevoie de tine în toaletă.
– Îmi pare rău, dar nu obișnuiesc să împart toaleta cu nimeni. mirosurile degajate în aceste momente intime nu sunt chiar cele mai erotice arome.
Robin râse cu voioșie, relaxat.
– Cine naiba a pomenit ceva de erotism, drăguțo? După erotism vei alerga tu, nu eu. Doresc doar să mă conving că ești ceea ce te pretinzi. În ultimii ani am fost păcălit de diverse domnițe care mai de care mai tunate- gen silicoane, acid hialuronic, botox sau liposucții. Nu am nimic împotriva acestor metode de înfrumusețare moderne, cu condiția ca ele să fie utilizate la păpuși de plastic care trăiesc pentru impresia artistică.
– Nu prea înțeleg ce vrei de la mine, domnule, am spus cu obrajii în flăcări.
Îmi puse mâna pe obraz și ciupi ușor tenul.
– Destul de elastic, șopti el. Deschide gura mare, îmi spuse poruncitor și scoase un obiect din buzunar.
M-am conformat, nu aveam de ales. Aprinse o lanternă de buzunar și îmi examină dinții cu atenție, timp în care mi-am amintit că sunt totuși la târgul de fete și de atât de adevărata zicală: calul de dar nu se caută la dinți. Cred că Robin vroia să cumpere, cu bani grei, o iapă de rasă, bună de prăsilă.
Mâinile lui începură să mă pipăie pe talie și coapse.
– Îmi cer scuze, știu că pare stupid, dar trebuie să mă asigur că ai pielea fermă, conform vârstei tale biologice. Nu te voi atinge în părțile intime pentru că sunt un tip bine educat, care va apela pentru aceste servicii la un ginecolog. Ai implanturi mamare?
– Nu! Unde să le mai pun și pe alea?
– Ai făcut schimbare de sex?
– Nu!
– Boli cronice?
– Nu, din câte știu și sper.
– Alte chestiuni pe care vrei să mi le spui?
Sincer i-aș fi spus multe. Dar intrasem prea bine în rolul de femelă de rasă pentru a prezenta opinii personale.
– Da, aș vrea să vă rog să-mi permiteți să folosesc toaleta.
– Ah, uitasem. Te rog, intră…
Și mi-a deschis ușa toaletei personal, așa cum un adevărat cavaler deschide portiera limuzinei cu care își impresionează partenera. Așa văzusem în filmele americane.
Când am ieșit din toaletă l-am găsit la o distanță respectuoasă, rezemat de perete. Cred că își amintise și el de filmele americane, pentru că îmi zâmbea ceremonios, de parcă m-ar fi văzut în rochie de seară pe covorul roșu de la intrarea unui hotel de cinci stele. Mă măsură din cap până în picioare, admirativ.
– Nu cred că ești virgină, spuse el într-un târziu. Mortimer a înflorit prea mult de data asta.
O spusese atât de răspicat, încât mi-am dat seama că asta era tot ce-l ațâțase la mine. Gazetarul știa meserie!
– Pentru acel gen de teste există mereu un ginecolog, i-am răspuns.
Am ieșit din baie depășindu-l și m-am îndreptat mândră spre birou. Acolo mă aștepta, deja deschis de organizatori, un plic. Eram, oficial, câștigătoarea Târgului de Fete. Am primit sincere felicitări din partea tututor participantelor, a organizatorilor și a nevoiașilor cărora le făceam un mare bine. Mortimer mă îmbrățișă cât putu de strîns și-mi șopti: răbdare, Sam, răbdare.