Ileano, fă-i să suspine după tine
Ileana se trezise amărâtă foc. A doisprezecea zi de prizonierat se anunța extrem de toridă. Prințul salvator se împiedicase, cel mai probabil, de pragul vreunei cârciumărese. Se uită cătrănită în jos, pe fereastra imensului turn în care fusese sechestrată. Acolo, în curtea pavată, zmeoaica și zmeul se sărutau fierbinte de rămas- bun. Ca în fiecare dimineață…
Ileana oftă iar zmeoaica își ridică privirea către ea, în timp ce-l pupa pe zmeu cu o pasiune demonstrativă. Coana zmeoaică avea o rochie nouă, țol de firmă, pe când ea, după aproape două săptămâni de surghiun, rămăsese cu două rochițe vai de mama lor, cu culori șterse și formă incertă. Zmeoaica îi oferea mâncare și apă și cam atât; hainele și le spăla singură cu un săpun care îi distrusese rochițele fine.
Până aici cu umilința!, își spuse mânioasă Ileana noastră și, Cosânzeană cum o știm, scoase arginții de la taică-su, cei rezervați pentru cumpărarea unui cal fermecat, și făcu o comandă pentru câteva rochii de party cu plata ramburs. Lasă că vede ea zmeoaica cine e Ileana Cosânzeana! Și mai ales, cine va fi Ileana Cosânzeana!
Ileana calculase că în niciun caz prințul nu avea cum să întârzie mai mult de 5 zile, dar cumpărase, femeie prevăzătoare, câteva rochițe pentru drumul înapoi spre împărăție. Luase în calcul și cluburile în care vor petrece seară de seară, dar și diminețile friguroase, în care prinde bine să ai o rochiță subțire dar copilăroasă. Se gândise până și la semnarea actelor la primărie, pentru care alesese rochița albă de dantelă cu mâneci trei sferturi.
Zilelea treceau mai departe și Ileana simțea că ceva îi lipsește. Nu era neapărat vorba de prinț, era vorba în primul rând de ea însăși. Era vorba de faptul că nu găsise încă rochița potrivită, cea care să o facă să se simtă demnă de a fi salvată. Și Ileana crede în karma și mai crede că momentul potrivit apare atunci când ești pregătită și doar după ce ai făcut toate eforturile în sensul dorit.
Așa că peste alte 24 de ore, când auzi zgomote și larmă afară în curte, pe zmeu și zmeoiacă urlând înspăimântați, Ileana nu le dădu atenție. Era în sfârșit Zen. Găsise rochița ideală, feminină dar primăvăratică, elegantă și proaspătă. Faldurile ei verzi ca iarba o făceau să se simtă ca firele fragede în palmele vântului. Cu rochițe de la Medicin, Tom Taylor, Top Secret și alte firme de renume, care sunt disponibile din vara aceasta la TinaR, cui îi mai pasă de sfârșitul unei povești moderne?
