Fericiți cei echilibrați

Când mă gândesc la sufletul meu, îmi dau seama că au existat perioade în care am fost fericită și echilibrată.

Rețeta fericirii a fost mereu alta. Uneori a cuprins cărți citite pe nerăsuflate, alteori plimbări în natură sau întâlniri cu prietenii. Odată cu trecerea anilor, nevoile mele au devenit din ce în ce mai greu de satisfăcut, iar fericirea doar o amintire.

Însă dacă fericirea a devenit mai greu de atins, nu înseamnă că trebuie să renunț la a fi fericită. Este normal să nu obțin același sentiment de fericire realizând aceleași activități în mod continuu. Lumea s-a schimbat în cele mai practice aspecte iar azi nu mai am același sentiment de aviditate pe care îl aveam alegându-mi cărți din librărie, spre exemplu. Azi îmi aleg carti online dintr-o librarie online și nu pot pretinde că mă simt la fel de fericită ca atunci când răsfoiam filele unei cărți dintr-o obscură, sărăcăcioasă librărie școlară.

Dar, stai! Nu cumva m-am schimbat și eu mai mult decât sunt dispusă să recunosc? Timpul meu personal s-a împuținat considerabil iar eu, din acest motiv, impun din ce în ce mai multe condiții atunci când aleg o carte în format letric- mă refer la format, copertă, fonturi, calitate a hârtiei folosite, subiectul tratat și bineînțeles la stilul autorului. O mică librărie în care trebuie să parcurg multe rafturi pentru a găsi o carte, în care am puține opțiuni, nu mai este suficientă fericirii mele de cititor.

Și dacă a trebuit să fac atâtea schimbări pentru a rămâne un cititor fericit, de ce m-aș aștepta să rămân neschimbată în domenii la fel de importante ale vieții mele? De ce sunt dezamăgită când, deodată, nu mai regăsesc aceeași satisfacție făcând o activitate care odinioară îmi aducea atâta fericire?

Fericirea, cred eu, este singurul scop adevărat al omului. Nimic altceva nu merită atâta chin- cu excepția stării de fericire pe care o simți la finalul unei activități. Un om nefericit este un om inutil pentru el și pentru ceilalți. Și atunci rămân fidelă ideii de fericire pe care mi-am format-o în copilărie, dar accept că trebuie să caut noi moduri de a o obține. Citesc cărți online, mă plimb în locuri pe care nu le-am mai vizitat, privesc lucrurile vechi cu ochi noi.

Căci nu întotdeauna ceea ce este nou îmi aduce fericire. Și nu întotdeauna simt fericirea la intensitatea cu care eram obișnuită. În timp am devenit mult mai capabilă să fiu fericită, cu corolarul că și nefericirea mușcă mai sângeros din fragilul meu echilibru.image

Scriu această postare pentru că vreau să citesc cartea „Exerciții de echilibru”, scrisă de Tudor Chirilă. Sper că citind exercițiile altuia, voi rezolva problemele mele.

 

Lasă un răspuns