Visul unui parc de vară

Cu oasele trosnind ca lemnele în sobă, gâfâind și hârâind din nările care odată au aspirat cu atâta putere aerul zilelor și nopților, mă îndrept spre parcul viselor tinereții mele. Nu e niciodată prea târziu să îți trăiești visele. Iar eu, acum, la bătrânețe, m-am trezit că vreau să-mi depășesc propriile limite fizice și sufletești.

Încă din copilărie doream să fiu explorator. Măcar unul terestru, dacă nu un explorator cosmic. Dar nu am reușit până acum, mi-am șoptit mereu în gând că mi-e prea frică să încerc și că sunt prea fragilă pentru așa ceva. Pe la colțul ochilor am privit mereu pe furiș temerarii care se aventurau în păduri, pe munte, pe cei care cucereau piscuri înalte și care supraviețuiau în cele mai dure condiții. Mă priveam în oglindă și apoi mă priveam pe dinăuntru și mi-am spus mereu: sunt deja prea bătrână, sunt prea bolnăvicioasă, am frică de înălțimi, am câte gânduri atâtea fobii.

Dar acum nu mai am nimic pe dinăuntru, în afara unui gol imens care își cere plinul. Văd în fața ochilor munți înalți, simt mirosul de brad până în alveole, simt că viața îmi aparține mai mult ca niciodată iar încheieturile-mi scârțâie libere. Bolnave, dar libere. Drumul dinspre Lupeni spre Straja l-am parcurs cu o cursă specială pentru turiști iar acum mă îndrept către Vila Alpin, al naibii de aproape de visul meu de o viață. Vila Alpin se află aproape de Parcul de Aventură de la Straja, acolo unde mă voi da cu tiroliana, voi parcurge podul indian, podul mincinos, traseul armonică, traseul de echilibru pe grinda mobilă, traseul în zet pe bârne fixe și multe alte atracții construite de cabanierii și salvamontiștii din Straja, județul Hunedoara. Dacă mi se va face frică privind în jos, mă voi cățăra pe un zid de escaladă și voi privi la cerul albastru.

Mă deplasez pe drumul forestier ce leagă pârtia 1 (Lupului) de pârtia Constantinescu și Crucea Eroilor. Aici se află minunatul Parc de Aventură Straja, care miroase a lemn proaspăt, a tinerețe, a curaj și a sănătate, care miroase a (re)început de viață la orice vârstă.

În parc îi văd pe cei care au început deja vacanța la Straja. Pe Matei cel fără frică, care se deplasează iute pe podul indian. Pe Andra, fetița rotofeie cu inimă de leu ce escaladează iute unul din zidurile de escaladă. Pe Doru, cel cu mușchii tari ca piatra, care îi supraveghează atent pe ceilalți și îi îndrumă părintește, deși e doar un adolescent. Pe Alexandra, Daniel, Loredana și Costin. Sunt cu toții aici, așa cum i-am rugat, pentru un team building la Straja, sau mai exact spus un family building la Straja.

– Bunico, ai ajuns!, țipă Andra și coboară pentru a mă întâmpina. Ai avut dreptate, Parcul de Aventură este super! Când o să fiu mare, vreau să devin salvamontistă!

Nicio aventură din lume nu se compară cu aceea de a-ți reuni familia împrăștiată în toate colțurile lumii și de a-ți petrece timpul în natură alături de ei, departe de poluare și stres urban. Îmi înfig bastonul în pământul negru, asemenea exploratorilor care își înfigeau steagurile în continente abia descoperite și pornesc în cea mai frumoasă aventură a vieții mele!

Articol scris pentru SuperBlog 2014. Fotografiile provin de pe site-ul turistinfo.ro, infoghidromania.com și infovacante.com.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *