Invitație la sănătate

Coboram scările blocului într-o dimineață, pregătită pentru o nouă zi. Mâncasem un sandviș cu salam și cred că băusem și un suc acidulat, ca să îmi pot înghiți calmantul pentru gastrită și medicamentele pentru scăderea colesterolului. Privirea mi s-a oprit în cutia poștală, de unde se ivea un pliant frumos colorat. L-am citit, dând la o parte cu degetul mic firimiturile de biscuite cu cremă care cădeau periodic din gura mea mereu flămândă.

Ești mereu pe fugă? Mănânci pe apucate? Ești client fidel al fast-food-urilor? Te îngrași și nu poți slăbi nicicum?

Da, am răspuns în gând, m-ați găsit. Eu sunt hulpava grăsună și bolnăvicioasă, în carne și oase. Am dulapul plin de capsule de slăbit și de medicamente, frigiderul plin de sosuri și cârnați. Ia să vedem, ce mai aveți de spus acum?

Te invităm în Tabăra de Sănătate! După o săptămână alături de Hurom HZ Alpha, cel mai nou storcător prin presare la rece, îți garantez că vei mânca 100% natural și că nu te vei mai întoarce vreodată la junk food! Tabăra este gratuită pentru cei selectați! Într-o oază montană aflată departe de tentațiile orașului, tu și ceilalți participanți veți primi gratuit, timp de șapte zile, gratuit, cazare și hrană preparată de Hurom HZ Alpha. Poți părăsi tabăra oricând, dar vei pierde premiul garantat tuturor finaliștilor: un storcător Hurom HZ Alpha!

În momentul acela devenisem interesată, dar a trebuit să mă întorc în apartament pentru că uitasem să-mi iau laxativul. Stilul meu de alimentație are prețul lui, destul de scump, pe care îl plătesc zilnic. Am continuat să citesc pliantul, mai ales că arăta destul de sugestiv o fotografie de genul Before and After, în care o fată supraponderală cu un ten gras devenea, după doar 10 zile în Tabăra de Sănătate, o femeie frumoasă și senină. Hmm, mi-ar plăcea să văd și minunea aceasta, mai ales că n-ar fi pe banii mei.

Azi, la orele 10, facem preselecțiile pentru Tabăra de Sănătate în Piața Centrală! Dacă te încadrezi în criteriile de mai sus, te așteptăm cu mare drag!

Era 09:45. Cele 80 de kilograme și 1,58 metri au prins deodată viteză, mai ales că am folosit un taxi. Nu aș fi reușit să parcurg cei 500 de metri în timpul rămas, pentru că medicul îmi explicase că un efort fizic deosebit mi-ar suprasolicita în mod fatal inima.

***

Deși am ajuns la timp, nu am reușit să mă înscriu pe locurile gratuite în tabără. Părea că jumătate din populația orașului se încadra în criteriile din pliant. Numărasem cel puțin 500 de persoane, de toate vârstele și categoriile sociale, care se încadrau în tiparul din pliant. Dacă îmi îndreptam puțin spatele și îmi încordam mușchii abdominali, eu puteam părea aproape normală ca și constituție fizică.

Să fie oare atât de greu să revii la normalitatea sănătoasă? Adică să mănânci fructe și legume, lactate degresate și să bei multă apă? Să fie oare necesare tabere de sănătate doar ca să-i țină pe oameni departe de junk food? Cu ultima fărâmă de încredere în mine, am citit pliantul până la capăt. Poate găseam o soluție să mă ajut singură, fără să trebuiască să recunosc în fața tuturor că eram dependentă de alimente procesate.

Sponsorul taberei de sănătate era o firmă producătoare de storcătoare de ultimă generație pe nume Hurom. Storcătoarele din cea de-a treia generație puteau produce sucuri dar și piure-uri de legume și fructe, fiind dotate cu site diferite în funcție de scopul dorit. Storcătorul minune reușea să smulgă și ultima picătură de suc din fructe și legume dificil de stors, precum rodiile, frunzele, nucile, semințele, ananasul, cocosul și altele. Puteam vedea demonstrațiile tehnice pe pagina lor de YouTube, unde văzusem și cât era de ușor să asamblezi și dezasamblezi un astfel de storcător. Și se pare că prin oraș existau și promoții Hurom la aceste storcătoare, așa că ce mai așteptam?

M-am așezat pe o băncuță din apropiere și mi-am comandat online un storcător Hurom HZ Alpha. În timp ce tastam tacticoasă comanda online și îmi imaginam cât de sănătos mă voi hrăni cu ajutorul acestui storcător, am simțit cum mi se scurge pe mână ketchup-ul hotdog-ului pe care îl țineam în mână. Ce ciudat. Nici nu-mi aminteam când îl cumpărasem…

Piața Centrală se golise. Rămăsesem doar eu, singură pe o băncuță, cu pliantul într-o mână și cu telefonul în cealaltă. De acum, depindea doar de mine să devin ceea ce doream să devin. De mine și de storcătorul meu Hurom.

Articol scris pentru cea de-a doua probă din cadrul SuperBlog 2017.