Obiecte împrăștiate, căutăm unitate

Îmi doresc uneori să mă fi născut pe vremea poveștilor de adormit copiii, când totul este bine când se termină cu bine. Pe vremea lui Alladin de exemplu, cine freca lampa fermecată avea garanția împlinirii dorințelor. În poveștile adevărate nu mai avem lămpi făcătoare de minuni. Dacă vrem ceva, în cel mai fericit caz trebuie să deschidem portofelul. Și așa începe povestea mea, cu un portofel pierdut.

Totul a început într-o seară de iarnă, din aceea geroasă dar fără zăpadă, când mi-am pierdut rucsacul. Aveam un mini-rucsac bleumarin în care purtam portofelul meu norocos. Și nu spun „norocos” în mod gratuit sau pentru că aș fi superstițioasă, ci pentru că în portofel țineam banii (cash), carduri de reduceri și carduri bancare. Iar pe lângă portofel se afla și un telefon mobil, cine l-a găsit IPhone a primit.

De atunci îndes banii, cheile și cardurile pe unde apuc, prin buzunarele pantalonilor de obicei, sau în geantă. Încă mai am nostalgia portofelului pierdut și a rucsacului micuț și frumos pe care-l îndrăgisem. Acum, în locul tipei cu rucsac finuț dar încăpător și portofel generos, a rămas o ființă împrăștiată, cu buzunarele lărgite de obiecte disparate, triste, care nu au un portofel sau un rucsac drăguț căruia să-i spună „casă”.

Grămada de obiecte personale, gen telefon, chei, hârtii, acte, bani, stick-uri USB, uneori o croșetă și fire de croșetat, cărți, cursuri școlare, carduri și chei își schimbă acum locuința de pe-o zi pe alta, asemenea oamenilor fără adăpost. Azi stau în buzunarul pantalonilor, mâine într-o geantă no name, în altă zi mă așteaptă răspândite prin casă. Separate, izolate, nu merg toate împreună în același loc alături de stăpâna lor, like good old times, reflectând un stil de viață minimalist și flexibil de voie, de nevoie. Mă port mai despovărată ca oricând, dar parcă-mi lipsește rucsacul meu așa cum melcului i-ar lipsi casa-cochilie și adăpost.

Acesta a fost hopul poveștii. Acum ar trebui să urmeze partea în care personajul principal înfrânge dificultățile și iese victorios din lupta cu obstacolele, c-așa-i în poveștile nemuritoare. Dar pentru asta am nevoie de un aliat puternic, care să mă ajute să mă adun la propriu cu tot cu chei, acte, documente, telefon, bani și ce-o mai veni pe parcurs. Pe scurt, ce mai tura vura, îmi trebuie, pentru început, un portofel și un rucsac.

Cine poate oferi o casă nouă obiectelor mele de uz zilnic, acum înstrăinate unele de altele? Din câte știu, nu s-au inventat portofelele inteligente, care să-și găsească stăpânii pierduți, așa că trebuie să caut eu cele necesare. Produse frumoase sunt peste tot, dar am nevoie de ceva memorabil, ceva cu valoare, nu doar cu preț. Am nevoie de produse cu personalitate, brand și spațiu de depozitare, de existența cărora să nu mai uit.

Am nevoie de accesorii fericite, cu chef de viață, cum erau tinerii aceia cool din reclama de televiziune WE ARE THE ANSWEAR. Și uite așa am ajuns pe answear.ro, unde am găsit multe stiluri și branduri de rucsace, portofele, genți sport și valize, precum cele de mai jos:

 

The Answear este un retailer multibrand lansat în România în anul 2015, care comercializează doar produse originale a peste 300 de branduri. The Answear este un adevărat dressing online, unde găsești mărci de jeans (Levi’s, Lee, Wrangler), mărci sport (Adidas, Nike, New Balance), mărci medium-high (Diesel, Lacoste, Valentino, Tommy Hilfinger) dar și accesorii de calitate.

Și acum, momentul adevărului! Să aleg un rucsac și un portofel, așa cum am vrut inițial, sau să mă reprofilez pe o valiză care să mă-ncapă și pe mine? Sau să aleg o geantă sport și să-mi schimb stilul de viață sedentar în care zilele seamănă una cu alta ca gemenii monozigoți? Poate ar fi mai bine să continui să caut și să mă caut în multitudinea de stiluri și branduri. Cumva, voi găsi eu THE ANSWEAR, sau mă va găsi el pe mine.

Articol scris pentru SuperBlog 2017.

Lasă un răspuns