Gânduri de început de 2019
După ce mi-am petrecut noaptea de Revelion dormind buștean și citind urările de An Nou de pe Facebook, toate abundând de fericire, urări de bine, sănătate și prosperitate, mi-am amintit că am împlinit fix 1 an de când sunt pe domeniul propriu .online.
Și cum așa ocazie trebuie sărbătorită online, îmi aștern gândurile cu privire la anul 2019. Oare va fi 2019 un an plin de prosperitate, sănătate, belșug, fericire și numai bine? Sau, după urările pline de entuziasm de la final de 2018, ne vom vedea de răutățile cotidiene, de parcă urările sunt un fel de poezii care trebuie recitate la serbare de ochii părinților, cu ochii pe cadouri și pe găina vecinului?
Uneori mă mir cum putem ura de bine într-o zi tuturor cunoscuților și necunoscuților, pentru ca după terminarea spiritului festiv să ne reluăm ironiile, dușmăniile, geloziile și toate -iile specifice omului. Și, cum realitatea nu crede în minciunelele gogonate aruncate pe Facebook pe 31 decembrie, anul 2019 a început să-și scoată colții: un tânăr a făcut un accident mortal chiar pe 1 ianuarie, o cabană neautorizată pentru turism a luat foc, prin țări străine unii s-au omorât, ș.a.m.d. Pot trece mulți ani, sute sau mii sau milioane de ani, și oamenii vor rămâne aceiași: ne lăcomim la mici câștiguri fără a ne păsa de riscuri, conducem neatenți și obosiți și suntem o rasă violentă care ia câteva pauze de bunătate pe an iar în restul timpului ne ocupăm cu răutățile specifice cu care ne-am obișnuit și cu care ne distrăm, nepăsători la consecințe.
Mai mult, se pare că iarna va veni peste noi la fel cum o știm: geroasă, nemiloasă, grea și lungă. Cu atenționări meteo, coduri roșii sau portocalii, drumuri blocate, case acoperite de zăpadă. Cu facturi mari la energia termică, cu scumpiri la țigări și energie electrică. Și atunci, de ce oare ne facem urări atât de frumoase de Anul Nou? E adevărat că speranța moare ultima și că oamenii cred în magie, zei, Dumnezei, minuni, miracole și etcetera, că respectăm tot felul de reguli și ritualuri în speranța că ne va merge bine, că unii cred în numerologie, dar eu m-aș mărgini cu urările la un simplu: La mulți ani. Sau la nimic.
Da, a trecut anul 2018 iar în 2019 voi schimba din nou prefixul. Anii trec din ce în ce mai repede, relele se adună și nu mai știu cum să le dovedesc, așa că m-am lăsat păgubașă, spre propria-mi pagubă. Din când în când, o dorință îmi tulbură liniștea resemnată. Ba vreau una, ba vreau alta. Pe unele mi le îndeplinesc, pe majoritatea, nu. Însă anul tot trece. Tot ce pot să sper este că vom trece împreună pentru mult timp de acum încolo, deși, conform speranței de viață a femeilor din România, deja am trecut de jumătatea vieții.
La mulți ani.
