Ce fac când nu sunt prințul Philip
Acum câteva zile, prințul Philip, soțul reginei Elisabeta a Regatului Unit al Marii Britanii, s-a răsturnat cu mașina, un Range Rover. La vârsta de 97 de ani, orbit de razele soarelui, prințul nu a văzut mașina de care s-a lovit. După 24 de ore, prințul a primit un Range Rover nou-nouț. La venerabila sa vârstă, când ceilalți vârstnici își petrec senilitatea prin aziluri, printul aproape centenar conduce un Range Rover scos din cutie, care miroase a taxele contribuabililor englezi.
Eu în schimb îmi petrec zilele așteptând zile, săptămâni, luni, ani sau decenii ca situația să-mi devină favorabilă. Nu am primit nicio mașină în dar și nici permis de conducere nu am. Permis au în schimb copiii de bani gata, care iau carnetul la 18 ani pentru ca peste minim câteva luni și maxim 10 ani să comită accidente mortale. Conform unei stastici, tinerii sub 30 de ani din România sunt spaima șoselelor neaoșe. Mania vitezei, teribilismul, ignorarea regulilor și a riscurilor fac din șoferii tineri adevărate pericole, pentru ei înșiși și pentru ceilalți.
Oare nu se poate face nimic în acest sens? Gen, mărirea vârstei la care tinerii au voie să conducă? Sau mărirea duratei școlii de șoferi la minim 1 an pentru această categorie de vârstă? Puștii din ziua de azi nu conduc Dacii 1300, ca părinții lor, ci bolizi de viteză cu sute de cai putere sub capotă. Șoselele sunt foarte aglomerate și înguste, iar generația digitală a învățat să conducă din jocurile și filmele cu curse de mașini, unde nu au o singură viață, ci puncte, iar eroul iese mereu nevătămat.
Apoi, aștept plata unor sume gen alocație, salariu, premii mici obținute la campanii de blogging, cae vin uneori la timp, alteori cu întârziere. Mereu la timp vin însă facturile…
Aștept să am timpul și liniștea mentală necesare pentru a citi o carte. Aștept destul de mult la hypermarket-uri, la cozi lungi, cu casierițe grăbite. Aștept să mă simt suficient de odihnită ca să îmi văd de treburile casnice.
Aștept transmisiile live pe Facebook ale știrilor, ca să aud câte victime a mai făcut gripa, gerul, cine pe cine a mai omorât în bătaie, etc.
Sursa foto: Facebook
După o scurtă experiență politică de la care așteptam puțin mai multă normalitate, am concluzionat că aștept degeaba. Când ești mic, primești vești proaste, amânări și uneori, niciun răspuns la întrebări. Când ai funcție, primești un Land Rover chiar dacă l-ai bușit pe cel vechi.
Asta fac eu când nu sunt prințul Philip. Monolog pe blog.