Ziua Internațională a Scrisului de Mână (Handwriting Day)
23 ianuarie este ziua dedicată scrisului de mână. Totul a pornit de la John Handcock, unul dintre semnatarii Declarației de Independență a Statelor Unite ale Americii. Frumoasa semnătură a lui John Handcock o puteți admira în partea de jos a fotografiei. John Handcock era născut pe… 23 ianuarie.
Nici în ziua de azi nu s-a renunțat la semnătura scrisă de mână, olograf. Spre exemplu, petițiile online nu au valoare oficială tocmai pentru că lipsește semnătura participanților. Singura posibilitate de a semna oficial o petiție online este aplicarea semnăturii electronice, dar aceasta costă o sumă deloc insignifiantă de bani.
Deși bagatelizăm scrisul de mână, trebuie să semnăm la notariat, la serviciu, la starea civilă, la primirea unui mandat poștal, etc. Semnătura simbolizează că am luat la cunoștință anumite aspecte, că ne asumăm reaponsabilitatea, că am primit un colet sau o sumă de bani prin mandat poștal. Semnăm pontaje, carnete de elev, procese verbale, contracte, dăm autografe ca autori tocmai pentru a spori valoarea cărții.
Mă gândeam cât de diferit arată scrisul de mână în funcție de naționalitate. Puteți admira mai jos
Oare cum ne-am mai înțelege dacă am comunica doar prin bilete scrise de mână, fără a folosi ca limbă internațională, limba engleză?
Scrisul de mână are un aport imens în dezvoltarea motricității fine a copilului, în fixarea cunoștințelor în memoria de lungă durată, în dezvoltarea sensibilității pentru estetic. Dar în primul rând, scrisul de mână este absolut necesar în viața de zi cu zi. Grafologii spun că pot deduce trăsăturile de personalitate ale unei persoane doar prin studiul scrisului de mână.
Probabil va curge nu foarte multă apă pe Dunăre până când vor apărea tratatele de descifrare a personalității umane prin studiul fonturilor preferate în redactarea documentelor personale.
Dacă pe timpuri scrisul frumos și lizibil era esențial, pentru că constituia singura formă de comunicare la distanță, în zilele de azi lucrurile s-au mai schimbat. Scrisul frumos se forma și prin disciplina Desen Tehnic, studiată de elevii mai mari. Ei scriau de mână legendele hărților și proiectelor arhitecturale. Da, scrisul acela ce imita perfect scrisul de tipar era de fapt tot scris de mână, de o mână exersată, cu sute de ore de studiu și exerciții intense.
În zilele de azi, în afara copiilor din clasele primare, de la care se așteaptă să învețe corect scrisul de mână și să scrie cât mai frumos, noi adulții avem cu toții renumitul scris de doctor, lizibil doar pentru farmacistele cu experiență. Ca și omul, fiecare scriitură capătă în timp metehnele ei, trăsăturile inconfundabile, originale. De pildă, doar privind o mostră de scris de mână ne putem da seama cui aparține acel scris.
Ceea ce este regretabil este că, odată cu invazia tehnologiei în viața noastră privată, nu mai dăm importanță corectitudinii calității scrisului. Nu ni se mai pare important să punem cratimele, virgulele la locul corect și nici să folosim diacritice sau o exprimare elegantă. Enervați de auti-correctul dispozitivelor mobile, ne exprimăm într-o română aproximativă, uneori greu de înțeles chiar și de către alți români.
Scrisul de mână este ceva mai personal decât scrisul cu tastatura. El poartă amprenta anilor de școală, a personalității și înclinației către frumos.
La mulți ani scrisului de mână! Chiar dacă este din ce în ce mai puțin folosit, este un mod în care avem control complet asupra textului scris. Ce bine că pixurile, stilourile și creioanele nu au acel auto-correct enervant.
surse foto: Google, Facebook