Demnitatea de a fi trist

Observ că oamenii respectă cel mai mult tristețea. Bucuria, satisfacția, dragostea, generozitatea, și în general orice sentiment pozitiv suscită invidii, dispreț și uneori chiar ură. Zâmbetul este privit ca afront personal de către oamenii chinuiți de alții și de propria minte, dar lacrimile, durerea și tristețea au un tratament aparte.

Îmi spunea odată cineva că prietenii adevărați nu sunt cei care îți sunt alături în momente de tristețe, ci aceia care îți sunt alături în momente de fericire. Aceia care nu îți urăsc succesele, bucuriile și nu stau doar ca să te vadă chinuindu-te.

Într-un articol anterior, scriam despre o melodie care a fost scrisă de către Tristețe însăși, și anume Serenada lui Schubert. Astăzi voi scrie despre alte două melodii care mie îmi evocă tristețea, acest sentiment care apare când iubești viața, dar nu și oamenii.

Summertime- Gershwin

Dacă Serenada mă face să trăiesc o tristețe aproape insuportabilă, Summertime- Gerswin pornește cu un ritm meditativ, melancolic, rămâne o perioadă cufundată în abisul tristeții, pentru ca apoi să reînvie, să mărească tempo-ul, să povestească din ce în ce mai alert, despre tristețe, frumusețea sunetelor, revenirea la sentimente mai bune, eliberarea de tirania negativismului. Melodia trece aproape pe neobservate de la tristețe profundă la speranță, trezindu-mă la viață așa cum vara șterge orice urmă a abisalei ierni.

Tristețea este un sentiment aparte, care te poate captiva. Poți alege să asculți Serenada lui Schubert și să rămâi acolo, în negura regretelor eterne, sau să asculți Summertime- Gershwin și să o trăiești într-un mod la fel de inteligent, fără să-i schimbi notele de bază, dar să-i adaugi câteva note de vârf care te fac să începi o plimbare, o nouă introspecție, să mărești pasul în loc să-l bați pe loc. Ascultați și veți simți.

Summertime Sadness- Lana del Rey

Spre deosebire de Summertime/ Gershwin, Lana del Rey își cântă tristețea în ciuda venirii verii, la care visăm cu toții în această perioadă de coduri roșii, galbene și portocalii. Da, există și tristețea de vară, nu doar cea de iarnă, explicată de specialiști prin lipsa soarelui și efectelor sale benefice. Noi, oamenii, nu trăim doar cu apă și soare, precum plantele, ci în principal cu emoții. Iar sentimentele noastre nu au anotimpuri, ci suferă, indiferent de perioadă, de fenomene extreme, precum dezamăgirea, tornadele emoționale, furtunile de lacrimi sau de nisip ce ne intră în ochi exact când conducem pe lângă prăpastia tristeții.

Oare cum se face că noi, oamenii, suntem prezenți în viața celorlalți când au probleme de tot felul, dar lipsim subtil și subit dacă au nevoie de ajutorul nostru? Nu am auzit pe cineva, vreodată, spunând: cel mai bun prieten al meu a preferat să se sinucidă. Când asemenea fapte se întâmplă, se spune că persoana respectivă părea veselă, sau că părea puțin tristă, sau că avea depresie și se știa lucrul acesta. Poate pentru că nimeni nu este prieten cu oamenii triști. Poate că ne place să observăm suferința și tristețea, pentru că suntem, încă, aceeași rasă de oameni care l-a condus pe Hristos spre cruce, care a practicat execuțiile publice, care se îndepărtează când văd un om plângând pe stradă dintr-o așa zisă delicatețe și din dorința de a oferi intimitate cu propriile trăiri. Suntem urmașii genetici ai celor care au conceput lagărele de exterminare, ai celor care fac statistici referitoare la suicid, ai celor care tratează victimele oamenilor răi cu un tratat din legea junglei aplicată în așa-numitele așezări umane.

Suntem cei care îi împingem pe alții spre prăpăstii, cei care ne bucurăm de lacrimile altora, cei care nu privim în ochi, cei care știm tot, constatăm tot, dar nu intervenim pentru că respectăm selecția naturală.

Suntem cei care putem privi un om îndreptându-se spre dezastru personal, cei care comentăm cauzele, faptele, cei care găsim posibili vinovați doar ca să avem ce discuta câteva zile, cei care uităm unii de ceilalți, cei care îi facem să se simtă vinovați dacă se simt bine, cei care uităm.

2 răspunsuri la „Demnitatea de a fi trist”

  1. Iosif

    Mesajele muzicale sunt mult mai patrunzatoare si au o putere incomparabil mai mare de a modifica starile sufletesti, în functie de notele înalte sau joase transmise de emitator. Un articol superb, încarcat de adevar eliberator ! Merci !
    O seara binecuvântata, Suflet frumos !

Lasă un răspuns