Zodia caprei care a făcut-o de oaie
Era născută în anul Caprei, dacă ai fi ascultat de Zodiacul Chinezesc. Și ce mai zodii întruchipa a noastră Capră! Numai calități erau enumerate în dreptul ei, de parcă ar fi fost chintesența tuturor zodiilor, idealul tuturor oamenilor, echilibrul și istețimea întruchipate. Vioaie, matură în gândire, pacifistă și iubitoare a artelor frumoase, elegantă și sociabilă, ai fi crezut că Doamna Capră ocupă un loc important în societate, că nu gafează niciodată, că este Justiția care mehăie la fiecare nedreptate.
Nu știu cine a scris zodiacul Caprei și cui i-a trecut prin minte că Balanța ar fi rafinamentul în carne și oase. Cel mai probabil o minte generalizatoare care a întâlnit un artist de societate și a rămas cu falsa impresie că ar fi născut/ă toamna. Mult mai probabil este ca scriitorul de zodiace să fi fost păcălit de un Scorpion șugubăț care dă pe afară de imaginație. Însă e prea târziu acum să descoperim originea descrierii fiecărui semn zodiacal. Ideea este că Doamna Capră și Balanță în același timp își luase în serios atribuțiunile de estet social, magistrat fără leafă și feminitate ce pătrunde orice inimă, indiferent cât de mahmură sau desidratată se simțea Capra noastră.
Capra avea o singură idee fixă în viață, de fapt. Și acea idee nu avea nimic tangent cu justiția, Capra tolerând multe hoții și nedreptăți. Nici cu artele frumoase sau cu spiritualitatea, căci Căprița căsca în biserică de se cruceau Sfintele Moaște și dormea buștean când sopranele își intonau ariile mai cu talent acut. Oamenii fugeau de Capră într-un stil foarte discret, așadar sociabilitatea înnăscută nu-i folosea la nimic.
Capra avea o singură credință: că orice ar spune, bunele ei intenții vor avea efecte benefice, mai devreme sau mai târziu. Că orice ar face, rezultatul va fi unul pozitiv pentru toată lumea. Ar fi mers și la război, s-ar fi bătut pentru ca ceilalți să nu mai fie imperfecți, adică nemulțumiți, certăreți, temători sau doar nefericiți. Înaintând în vârstă însă, Capra reușea din ce în ce mai greu să creadă în Bine, adică în propria Constituție internă. Întâlnea oameni din ce în ce mai greu de vindecat, sau care trăiau în întuneric și spuneau că acolo e mai bine.
Și uite așa deveni Capra noastră, din zglobia, vesela și netemătoarea lighioană, o anxioasă bipolară. Nu mai reușea deloc să vadă gri și nici culorile nu le mai deslușea corect. În mintea ei, toate erau bune și frumoase, și era lumină multă în lume, dar când deschidea ochii, nu vedea de atâta beznă. Încă neobosită, deși genunchii o dureau din ce în ce mai des, Capra aprindea luminițe și spunea tuturor tot ce vedea, auzea sau credea. Dintotdeauna fusese logoreică, dar acum vorbea și mai mult decât în tinerețe. Frica de întuneric și apropierea de întunericul veșnic îi smulgeau cuvintele din gură așa cum iese puroiul din bubă. Cuvinte neterminate sau fără înțeles ieșeau din gura Caprei, căci mintea ei era din ce în ce mai lentă.
– Nu-ți fie frică să furi o bomboană, spuse Capra unei angajate, pentru că și cealaltă colegă a ta face la fel. Și nu s-a întâmplat nimic rău!, zise Capra, care nu suporta ideea că femeia nu-și permitea să cumpere o amărâtă de bomboană.
A doua zi, când ambele angajate au fost trimise în concediu de odihnă, sufletul Caprei se prăbuși într-o neagră depresie nervoasă. Văleu, ce am putut să fac, eu și gura mea mare. De acum, voi tăcea mereu, ca celelalte zodii, își promise ea.
Însă când ieși pe stradă, Capra fu lovită de o durere ascuțită de copită. Începu să se vaite tuturor și restul zilei și-l petrecu în sala de așteptare a spitalului, unde se conversă toată ziulica cu șchiopi la fel ca ea, anxioasă ca nu carecumva să mai provoace vreun dezastru cu mehăitul ei obositor.
Extrem de bine scris! Dar răsuceşte ceva-n cititor cu fiecare frază. Apare şi revolta dar şi un soi de deznădejde…
Asa-i zodia.
E vrednica de mila si compasiunea tuturor celorlalte specii. Chiar si sarpele, dragonul, tigrul si câinele-lup ar plânge si i-ar sari în ajutor daca ar cunoaste situatia acestei nenorocite capre !