Săraca femeie singură și independentă
Pentru că este 8 martie, deci teoretic sărbătorim Ziua Internațională a Femeii, mă gândesc ce simt oare femeile singure și independente în această zi dedicată tuturor femeilor, inclusiv mamelor. Cum se uită ele la viața celor teoretic împlinite, adică cu soț, copii, casă, job, concedii în familie, etc. Cum au renunțat să-și caute jumătatea, spunându-și fie că sunt prea bătrâne, prea bolnave sau prea nu știu cum. Cum preferă să arunce, subtil sau pe față, săgeți către cele aparent mai norocoase, ca să le stea în gât viața împlinită pe care cred și speră că o trăiesc.
Poate le-ați compătimit pe ascuns, crezând în tristețea, neîmplinirile, nemulțumirile cronice, în depresiile cauzate de lipsa unui partener. Poate v-ați uitat pe ascuns la bărbații disponibili de prin jur, sperând să descoperiți vreunul compatibil, ca să nu mai sufere săraca femeie singură și independentă. Poate chiar ați vânat împreună, online și offline, posibili parteneri. Răspunsul a fost, invariabil, de fiecare dată, nu. E cocalar. E obsedat sexual. Nu se îmbracă bine. Arată bine, dar e de-al nostru și nu amestec munca cu viața personală. Și-a găsit pe altcineva, vai de mine și, mai ales, de tine.
Unele femei au de toate, carieră și familie, dar altele nu au. Mă tot întreabă ai mei când am de gând să le ofer un nepoțel. Dacă nu aș fi singură de sărbători, poate nu aș mai fi atât de deprimată. Sunt un caz social, nici nu proprii părinți nu mă mai înțeleg. A trebuit, la vârsta de peste 30 de ani, să mă mut de acasă pentru că m-a înjurat tata. A și ridicat mâna asupra mea. Muncesc, muncesc nonstop, ziua și noaptea, mintea îmi stă numai la muncă, mă autogospodăresc și nu am timp de nimic. Las pagini cu bebeluși deschise pe internet, ca să le vadă toată lumea. Și să nu uite că eu nu am copii. Cine știe, poate se simte vreunul dintre ei. Că au prea mult și e cazul să mai dea și altora. Că am muncit pentru țara asta și mi-am sacrificat viața personală.
Însă de altfel, statutul de femeie singură și independentă îmi oferă și unele avantaje. Pot călători unde vreau, cu cine vreau, subliniind tuturor că am fost singură, da? Singură, fără partener, și nu m-am strofocat să am unul (cum ați făcut voi, cele cuplate, care atârnați de o relație). Îmi urmăresc țelurile profesionale mai abitir ca un brac german ce-și vânează prada. Îți văd cu ochi clari, limpezi și odihniți, greșelile profesionale și ți le subliniez. Nu ai motive să greșești la muncă, chiar dacă vii mai obosită decât ai plecat. Pot vorbi cu orice bărbat, silueta mea nefiind afectată de sarcină, alăptare și nopți nedormite și nici deprimată de scandalul zilnic din familie. Îmi pot cumpăra haine scumpe, pot merge la cosmetică, cunosc lume interesantă, în timp ce tu, femeie împlinită, abia apuci să faci un duș și să-ți calmezi mintea.
Cu fiecare prilej, repet tuturor că nu am partener, că am vârsta pe care o am, le știu eșecurile, mă țin departe de ele, îmi păstrez echilibrul și aștept. Aștept să văd ce se întâmplă cu oamenii împliniți din jurul meu. Ce probleme de sănătate, de cuplu și sociale apar în familiile din jur. Eu, o femeie singură și independentă, am timp pentru toate acestea. Îmi pot cufunda mintea în meditații prelungite, în problemele celorlalți, pe care dacă nu există le pot crea cu câteva replici bine gândite, în timp ce tu, femeie împlinită, te simți prost față de mine. Pentru că tu ai și eu nu am. Pentru că sunt mai bună la muncă decât tine. Pentru că mie, timpul îmi aparține.
Nu vă puteți feri de limba ascuțită a femeilor mereu singure, dar niciodată independente, așa cum sunt de fapt toate femeile. Singure în fața problemelor vieții, dar niciodată independente. Neiubitele sunt pretutindeni, vă sună, sunteți colege, vecine, cunoștințe. Repetă, obsesiv, că nu au un partener. Pun la îndoială relația pe care o aveți cu propriul partener. Ce construiți, ea dărâmă. Ce iubiți, devalorizează. E un partener de discuții aprige, tăios, rece, nemilos, doar pentru că nu are partener.
La început, te simți cu musca pe căciulă. Apoi îți furi singură căciula, sperând că renunțând la job, la familie și închizându-te într-un sac de gunoi nu veți mai auzi vocea minții tulbure care nu vă mai slujește pe dumneavoastră, fiind ocupată să asculte femeile singure și independente din jur. Iar la final, când ați pustiit tot, descoperiți că femeia singură și independentă e tot fără partener, tot mulțumită de sine, to singură, tot…
Iar din poza de mai sus, ilustrativă pentru stilul de viață al femeilor fără partener oficial, stabil și de durată, cea mai amuzantă, vă garantez, este tocmai pisica, cea care nici nu apare în poză.
Cred ca atat femeia singura, cat si cea cu familie, au si bucurii si suparari. Ambele situatii au avantaje si dezavantaje. Cum ziceai, ca femeie singura, poti merge cand si unde vrei, nu depinzi de nimeni, nu dai socoteala nimanui. Cred ca, pana la urma, depinde de ce isi doreste fiecare de la viata. De muncit, din nou, depinde de fiecare cat si cum se dedica profesiei. Eu sunt casatorita si am copil, dar pot spune, fara teama, ca lucrez mult mai mult decat unele femei. Si nu ma refer la munca de acasa, de cea care tine de familie, ci strict la profesia mea.
Mai e si starea de sanatate, care ne limiteaza optiunile.
Categoric si asta!
Săraca femeie singură? Am simțit și eu pe propria piele „compătimirea” celor din jur. Dar puțini au fost aceia care să accepte că eu am ales acest statut. Și voi spune de 1 milion de ori: Mai bine singură decât într-o companie proastă.
Atata timp cat nu reprosam altora la infinit ce am devenit, suntem liberi si respectati.
Femeia e om. Ca orice om are de trăit o viață. Singură sau nu, tot viață e cu bune și rele. Să o trăim zâmbind, zic! 🙂
La mulți ani! 😊
Multumesc, asemenea.
Să iti asumi sa fii tu insati, sa nu cobori stacheta asteptarilor. A fi singur sau nu, este o chestiune temporara in viata fiecaruia. Nu e o boala, in niciun caz. E o oportunitate de a afla cine esti si ce poti.
Singura sau nu, cu familie sau nu, cu copii sau fara … sunt bucurii si greutati, in orice categorie te-ai afla. Eu cred ca cel mai important, indiferent de aceste categorii sau etichete, este sa te simti tu bine cu tine, sa fii tu fericita, impacata, multumita. Restul… nu are importanta.
Pai asta e problema, ca cele singure nu-s impacate, nu cauta, dar nici nu te lasa sa traiesti.
Sunt intr-o relatie armonioasa, nu perfecta. Dar sunt foarte multumita. Nu mi s-a intamplat sa mi se scoata ochii pentru asta. Am mai multe prietene singure, decat in relatii si unele sunt multumite de conditia lor, altele mai cauta jumatatea. Eu le sustin pe fiecare. Dar cred ca este destul de greu sa fii implinit din toate punctele de vedere. Daca ai o relatie buna, nu ai un job asa sau nu ai timp de altele. Daca esti singura si independenta, cu bani si asa mai departe, parca ai prea mult timp si ai dori sa il petreci cu cineva drag sau cu un copilas, Niciodata nu vom fi multumite daca nu ne gandim macar sa fim recunoscatoare pentru ce avem acum! La multi ani!
La multi ani, Oana!
Stii, 8 martie nu e ziua mamei. In Romania a fost artificial unificata. Asa ca 8 martie nu e despre mame, e despre femei in general. Independente sau dependente.
Mi se pare absurd sa le sarbatorim doar pe unele si pe altele ba.
Cat despre cum e viata unora comparat cu a altora, sa nu comparam. 🙂 Viata fiecaruia e asa cum e, important e sa ne asumam deciziile luate.
Pana la 50 de ani m-am bucurat din tot sufletul de faza cu „femeia singura”. Am trait din plin fix ce am vrut eu si cum am vrut eu. Undeva, in subconstient, imi doream sa-mi gasesc jumatatea. Dar, doream acea jumatate care sa ma completeze pe mine si nu pe altul sau alta. Inainte de a implini jumatate de secol pe planeta asta, am renuntat la dorinta ascunsa. Si am continuat sa ma bucur de tot si toate. Culmea… in clipa in care, cu adevarat, am renuntat sa caut ceva anume, acea jumatate a venit in viata mea. Ca atare, de la 50+ nu mai sunt „singura” (conform definitiei societatii in care traim) si continui sa ma bucur de viata si mai abitir ca inainte. La Multi Ani si multumesc pentru articolul superb!
Multumesc si eu, o primavara frumoasa.
Cred ca decat sa te agati de ceva, doar ca sa fii intr-o relatie, mai bine singura. Si, la urma urmei, fiecare e liber sa faca ce doreste cu viata si in viata lui.
citesc mereu cazuri tragice de violenta domestica si ma intreb unde e libertatea de a spune nu…
Zic că fiecare cum îşi aşterne, aşa doarme! Cred cu tărie că trebuie să le acceptăm celor de lângă noi deciziile! Am un bun prieten care e trecut de 60 de ani şi nu a fost niciodată căsătorit, deci nu are nici copii. Şi nu regretă! Simte că nu a fost făcut pentru asta! Aşa şi în cazul femeilor! Dacă e alegerea ei să se dedice unui alt scop in viată, nu trebuie trântită la pământ, ci trebuie sprijinită si apreciată pentru ceea ce este!