Trec sat după sat, îmi arde radioul în piept

Precum vedeți, bărbații români de nota 10 știu să facă și muzică bună. Dacă veți călători vreodată prin Dobrogea, spre Deltă, să ascultați pe Repeat melodia aceasta. Se integrează perfect șirului lung de sate, câmpuri agricol sau goale și șoselelor șerpuitoare și întortocheate ce te aduc, într-un final, în oraș. Sentimentul de liniște întristată vă va stăpâni permanent, pentru că Dobrogea e numai văi și coline, resemnare și secetă, vânturi și eoliene, o călătorie lungă spre finitudine, abandon și încremenire.

N-ai cum să nu te gândești la cât de nepropice omului este natura din jur, la cât de magnetici sunt copacii de pe marginea drumului pentru mașinile care șerpuiesc pe șosele. La cât de mici, dar plini de ambiții năroade suntem noi, oamenii, cei care ne-am închis în citadele urbane pentru a ne simți călare pe situație.

Călătoriile sunt mereu un prilej bun pentru a roade gândurile vechi și nerodnice. La fel cum ciobanii incendiază iarba veche pentru a face loc celei noi, o calătorie face loc gândurilor noi și reîmprospătează sinele. Dar pericolul e mereu la colț, pândind o clipă de neatenție, un moment de deznădejde, așa ca nu vă lăsați înșelați de liniștea aparentă a ținutului dobrogean. Fiți mereu cu ochii pe volan, atenți la curbele sinuoase și provocatoare și la suișurile și coborâșurile șoselei. Nu vă lăsați înșelați, deșertul dobrogean e plin de miraje, dar sărac în minuni.

Câinele din videoclip e superb, apropo.