Haine second-hand pentru magazine second-hand
Vetuța învățase să numere doar până la 10. Mai știa să numere și în multipli de 10, până la 1000. Din acest motiv, Vetuței, căreia abia îi ajungea pensia de pe o lună la alta, pensie de altfel câștigată din muncă grea, îi plăceau tare mult cifrele mici. Locuia la casa numărul 3, avea o casă cu două camere, doi câini și trei pisici, un televizor, un telefon și un radio. Vetuța avea o casă curată, chiar impecabilă, pe care o curăța zilnic, pentru nepoți, cinci la număr. Copiii, gândea Vetuța, trebuie să aibă un model pozitiv în viață.
Dincolo de modestia Vetuței, ai fi rămas uimit dacă îi deschideai șifonierul cu haine, încălțăminte. Iar dacă te uitai mai atent la prosoapele, lenjeria de pat și cârpele de bucătărie pe care le avea în casă, ai fi constatat uimit că toate sunt de firmă, moderne și cu modele nemaivăzute prin sat. Când mergea la oraș, cucoanele vecine de bloc cu copiii eu o salutau cu sărumâna, impresionați de tocurile cui ale Vetuței și de gecile ei de ski.
E dată naibii femeia asta, ai văzut ce bine se ține?, șopteau vecinele, căci Vetuța era mereu gătită, aranjată, machiată, mai ales dacă mergea la oraș.
Săptămânal, eleganta bătrânică venea la oraș cu pungile pline de fructe, legume, compoturi și gemuri pentru copii și pleca înapoi la fel de încărcată, ba uneori chiar mai încărcată decât venise. Ce căra Vetuța în sacii ei de rafie, veți afla în curând.
Precum v-am spus la început, Vetuței îi plăceau numerele mici, pe care le calcula cu ușurință. Din acest motiv, ea prefera prețurile foarte mici, mai ales la haine, încălțăminte și accesorii pentru casă. Și pentru că avea un suflet mare și spirit de comerciant, doamna Olaru, șefa magazinului de haine second hand din comună, o lăsase pe ea să se ocupe de aprovizionarea acestuia. Așa că, săptămânal, Vetuța alegea de la milenium shopping cele mai cool modele de imbracaminte second hand online. Comanda saci de zeci de kilograme pe adresa unuia dintre copiii de la oraș, apoi le ducea doamnei Olaru, scutind-o de drumuri costisitoare. Magazinul se umplea până la refuz de clienți veniți de la satele învecinate, iar curând au început să vină și cei de la oraș, atrași de prețurile mici și de marfa de calitate.
Bineînțeles, cele două femei au păstrat secretă sursa mărfii, pentru că acesta era singurul lor atuu în fața concurenței: magazine de haine chinezești cu prețuri ceva mai mari dar cu o calitate mult mai scăzută, sau a magazinelor de firmă și fițe. Curând, sătenii au început să râdă de femeile care dădeau mii de lei pe haine scumpe, de la aceeași firmă cu cele purtate de ele prin curte sau la munca câmpului. De la haine de damă și haine de bărbați, doamna Olaru și Vetuța au înțeles că era momentul să intre pe piață cu haine pentru copii și accesorii pentru baie și bucătărie. Succes total și de data aceasta! Încântate, mămicile și copiii mai mari se învârteau pe lângă magazin ca muștele pe lângă miere, iar ziua în care Vetuța venea de la oraș cu saci cu haine noi era așteptată cu nerăbdare de femeile din zonă.
Undeva, într-un sat din România, dacă te plimbai cu BMW-ul cumpărat de tata, sau cu Jaguarul firmei, aveai plăcuta surpriză să întâlnești oameni bine îmbrăcați chiar și în cele mai înfundate dintre ulițe. Oamenii umblau mândri și veseli, mai ales că haine și ghete ca ale lor văzuseră numai la televizor, în serialele americane.