La terapie
Nu cred că am citit un banc mai bun și mai real în ultima vreme. Fotografia e preluată de pe o pagină de Facebook. Nu am nimic cu personajul și cu speranța lui de viață, dar ideea că până și Moartea are depresie și terapeut mi se pare chiar hilară într-un mod cinic și sarcastic.
Ca orice persoană de sex feminin trecută prin evenimente tristuțe, am fost și eu la terapie. Mută din fire, mai ales dacă e vorba de probleme delicate, am așteptat să fiu citită, înțeleasă, tratată, fără să mă implic prea mult. Problemele mi se trăgeau tocmai de la prea multă implicare sufletească.
Nu cred că terapia e o fiță a mileniului. Dacă nu aș fi mers, aș fi îngroșat rândurile celor care aleg bezna eternă din disperare, după ce au fost persecutați de cei mai apropiați oameni. Căci cred cu tărie că cei mai mari dușmani sunt oamenii cei mai apropiați spațial. Cei care îți pun nevoile pe locul doi constant, cei care fac troc cu emoții, cei care reproșează mereu că o duci bine pe spatele lor, făcându-te să te simți vinovat pentru că exiști și ți-e un strop de bine. Cei care se luminează la față când te văd în dificultate, cei care se simt permanent umbriți de stările tale pozitive, cei care îți cer sacrificii peste sacrificii. Întreabă mereu de ce nu ți-e mai rău decât îți este deja, de ce le ocupi timpul prețios, îți povestesc constant despre eșecurile lor, despre traume și tristețe, bagându-te cu capul în butoiul cu melancolie până când te sufoci cu propriile umori.
Ne luptăm permanent cu ideea de moarte și ne confruntăm zilnic demonii interiori și exteriori. Suntem atât de doritori de vărsare de sânge, de drame și nefericire a celor din jur, încât le dorim moartea celor care au dus-o bine. Savurăm mai mult răul, boala psihică, patologia, decât binele și sănătatea psihică și fizică. Știm că Iliescu are și el o singură viață, ca orice alt om, dar am citit multe bancuri și articole legate de așteptatul lui deces. Dincolo de problemele cotidiene, avem timp și să verificăm cine cât trăiește, cât de bine o duce, iar dacă a dus-o bine, sigur a fost pe spatele nostru. Așa că avem drept de viață și de moarte asupra acelei persoane.
Tristă și neînțeleasă, moartea ne așteaptă cu îndurare, zi după zi, secundă după secundă. Ne așteaptă mereu la fel de sinistră și implacabilă, slabă dar plină de energie negativă. Cei din jur ne-o doresc, fie din răzbunare, gelozie sau motive materiale. Ba chiar compătimesc trista soartă a morții, sortită la lungi așteptări, niciodată fericită, niciodată sătulă.