Unde găsesc porți de acces?

Se dădu jos din mașină. Afară era întuneric iar porțile se deschideau din ce în ce mai greu. Le montase acum mai bine de 10 ani, iar sistemul de închidere se certase cu logica. Iar după ce pe șosea începuseră să circule mașini de mare tonaj și una dintre ele atinsese cu încărcătura sa bietele porți bătrâne, închiderea și deschiderea funcționau doar rugate și târâte de ciment. O dâră se imprimase pe asfalt, în formă de semilună, în locul unde trăgea de poartă pentru a intra sau ieși cu mașina, zilnic, la aceleași ore.

Le privi la lumina asfințitului. Abia acu le vedea parcă pentru prima dată. Erau demodate, ruginite, îndoite de mici accidentări, perimate și deloc în concordanță cu felul în care se simțea el. Vopsite cu alb, cu sistem de închidere centralizat care se defectase, stăteau legate doar dacă le prindea cu o sârmă, și aceea improvizată. Bărbatul nu se recunoștea pe sine când privea acele porți, deși îi erau mai familiare ca propriile riduri. Era timpul să se desprindă de trecut, de vechiul sine, de porțile care îi stârneau groază și un sentiment de claustrofobie, de parcă ar fi vrut să nu mai intre niciodată pe acele porți. Nu, nu erau acelea porțile pe care dorea să le deschidă dimineața și seara, când pleca și se întorcea acasă. Porțile erau cauza singulară a nefericirii sale profunde, de care abia acum era conștient.

Funcția importantă și autoritatea pe care o exercita la muncă nu îi mai erau de ajuns. O amărâtă de pereche de porți demodată, stricată, îi dădea peste cap tot modul de a fi. Dovada că nu făcuse ceea ce dorea în viață stătea în fața ochilor săi, bâțâindu-se la orice boare de vânt, scoțând un sunet sinistru, de cimitir, de vechi, de bătrân. Da, se simțea bătrân.

Știa că era bătrân, vedea asta după cât de mult îi îmbătrâniseră porțile, sub ochii lui. Le făcuse doar mici reparații personale, mai mult de dragul de a-și ocupa mintea decât pentru a le repara cu adevărat. Bărbatul lăsă motorul mașinii pornit și începu să se gândească. De curând, un vecin înlocuise porțile vechi cu unele noi, de la DAVOS. Căută pagina de Facebook a companiei Davos Europe, producătoare de porți de acces și garduri de aluminiu. Se uită prin modelele de porți de acces și văzu doar modele moderne, solide, așa cum aveau unii dintre vecinii săi.

51953787 3033052840054149 2040857047607541760 n 300x225 - Unde găsesc porți de acces?

Porți albe avusese, negre sau maro nu vroia pentru că erau culori triste și comune. Când văzu o pereche de porți roșii de acces, inima îi întineri cu câțiva zeci de ani. Va părea excentric, nesăbuit și își va contrazice cu mult vârsta, dar privind porțile roșii de acces simți că îi trece claustrofobia. Pe acele porți va intra și ieși zilnic cu plăcere, știind că, deși vârstnic, încă iubea pasiunea roșului, încă îi curgea sânge în vene și cine știe, Dumnezeu știe, poate avea încă mulți ani în față.

Privirea înveselită cercetă modelele de pe pagina de Facebook a companiei Davos Europe. Un anume tip de gard îi atrase atenția. Poate era timpul să condimenteze puțin aparența austeră a casei în care locuia de zeci de ani cu porți așa cum îi dorea inima și cu garduri care i-ar fi bucurat mintea îndrăzneață. Se amuză când își închipui reacția prietenilor la vederea porților roșii. Apoi își aminti că prietenii adevărați te iubesc tot timpul, nu doar când ești tânăr, și că prietenia îi salvase de multe ori sufletul din tenebre.

Nu mai stătu pe gânduri. Poate nu mai avea decenii de viață înainte, dar cu siguranță zilele care urmau vor și roșii, iuți și pline de viață, asemenea noilor porți de acces.
Situat pe DN 26, km5 +800 Galati, Romania, Davos vă poate ajuta în alegerea modelului visat de porți de acces sau garduri de aluminiu. Pot fi contactați la tel: +40 (728) 033 599, E-Mail: info@davos-europe.com, site: www.Davos-Europe.com.

Lasă un răspuns