Knulp, de Hermann Hesse (recenzie carte)

Hermann Hesse este un mare povestitor, care egalează bogăția și tragismul scriitorilor ruși clasici, dar are ceva în plus: e mai ușor de citit și mult mai delicat, mai frumos, mai rafinat. În Knulp, spre exemplu, aflăm, fără cine știe ce întorsături de situație, despre viața lui Knulp, despre copilăria lui, despre ce i-a schimbat cursul vieții, despre felul în care și-a petrecut viața și despre modul în care, în final, s-a împăcat cu sine și cu Dumnezeu. Cartea poate fi cumpărată de aici, și se merită să o aveți în bibliotecă.

Knulp este un vagabond, un rătăcitor, un om fără responsabilități, care nu s-a așezat niciodată la casa lui, care știe cam de toate și de fapt nimic. Un eveniment anume îi schimbă percepția asupra lumii încă de la vârsta primei iubiri, iar acel eveniment îl va marca pentru toată viața și îi va devia tot cursul zilelor care au urmat. M-a impresionat mult felul în care, spre finalul povestirii, Knulp își acceptă soarta, își acceptă propria ființă, faptul că a făcut conștient anumite alegeri și că plătește un preț pentru ele, chiar dacă inițial nu el a greșit, ci a fost păcălit, mințit. Trist că nu a avut un destin liniar, ca al tuturor oamenilor, Knulp află, într-o ultimă conversație cu Dumnezeu, că felul său de a fi a inspirat oamenii așezați să suspine după libertate, iar din acest motiv Cel de Sus l-a apreciat și l-a iubit.

Neîmplinirea pe plan uman i-a adus numai necazuri lui Knulp, dar, cu toate acestea, el a fost iubit, râvnit și respectat de toți oamenii pe care i-a întâlnit pe drumul său către sfârșit. Deși mereu singur în fața vieții, deși om fără căpătâi, Knulp avea calități rare, sensibilitate, delicatețe, calități inaccesibile oamenilor de rând. Însă pentru asta, el a îndurat ani de singurătate, pierdere de sine și regăsire doar vorbind cu Dumnezeu. Deși trăim între oameni, uneori ne regăsim mai bine vorbind cu ființe imaginare. Acolo, abia acolo ne dăm arama pe față, iar adevărul este că abia în fața Lui recunoaștem cine suntem cu adevărat și care ne sunt durerile care ne-au marcat și ne-au oprit pe loc, deși noi, încă, păream că mergem înainte.

Frumos și sensibil, Knulp este o scriere care impresionează prin calitate, măiestrie și originalitate. Este totuși o scriitură marca Hermann Hesse!

4 răspunsuri la „Knulp, de Hermann Hesse (recenzie carte)”

  1. vax-albina

    HH este unul dintre scriitorii mei preferați cu ”Jocul cu mărgelele de sticlă”. Voi căuta și cartea pe care o recomanzi. Imi place ideea. Mulțumesc.

Lasă un răspuns