El e Zorro

El este Zorro și are aproape 5 săptămâni de viață. Cică ar fi rasa Ciobănesc German, o rasă bună pentru pază și protecție, identificare de droguri, însoțitor persoane cu handicap și altele asemenea.

Dar deocamdată, Zorro știe să plângă după mami și tati și surorile lui, să își facă nevoie pe unde poate și să gâfâie ca un bursuc când trebuie să urce un trotuar. Și să doarmă, slavă Domnului că doarme mult, probabil puțin deprimat de schimbarea de atmosferă. Pisica nu o prea suportă și a cam băgat frica în ea cu lătratul său subțire și ascuțit de pui de cățel.

Mai mușcă un papuc, mai roade o haină, nimic spectaculos până acum. Decât că deși abia merge fără să cadă în fund, asemenea copiilor mici, Zorro merge în lesă. Mai pe după lesă, mai înainte sau înapoia lesei, dar merge, mai mult de-a bușilea decât pe propriile picioare. Mâncarea pisicii e exilată undeva pe un  pervaz înalt, căci Zorro atentează la ea fără nicio jenă.

Pe timpul unei scurte plimbări, am aflat că Zorro e frumușel foc, mititel și scump și că multe lume se declară mare iubitoare de animale. Și că potania doarme bine în brațe, latră la câini și pisici și se ascunde, cu maximă bravură, după picioarele mele după ce latră. În felul acesta, voi avea probabil și mai mulți inamici decât până acum, dar treaba e bună: voi învăța să latru și să mușc pentru a apăra cățelul din dotare.

Rasa este specială pentru copii, pază, este o rasă de talie mare, care trăiește 10-12 ani, năpârlește tot timpul anului și este frumoasă foc. Cel puțin, mie așa mi se pare. Însă până la a deveni un mascul feroce, Zorro e mai degrabă un pui simpatic de pluș, care chițăie și cerșește alintare, nu poate urca nici măcar scările de bloc și se împiedică de propriile picioare. Arată precum un bursuc simpatic și sfătos, dar cine are inimă să-l critice? Eu una, nu am.

Am cumpărat pentru el hrană pentru juniorii de talie mare, dar am avut surpriza să descopăr că nu poate ronțăi bobițele de mari dimensiuni, deși ele sunt ușor de rupt iar el are niște colți mici dar capabili să provoace durere. Așa că am pus multă apă peste hrana uscată și am transformat-o în pastă, pe care Zorro o mănâncă cu plăcere.

La venerabila mea vârstă de aproape 4 decenii, cred că am înțeles de ce câinii, mai ales cei cu pedigree, au nume atât de dubioase. Motivul este că numele câinelui nu trebuie să semene cu niciun cuvânt folosit în limbajul uzual, pentru a nu lăsa loc de confuzii stupide. Una e să spui Mihai, adu bățul, și alta e să spui Tendo, mușcă!

Urmează deparazitarea, vaccinările și viitoarele aventuri alături de noul meu prieten patruped. Sincer, l-am cumpărat mai mult de utilitate și sper să se dovedească a fi ceea ce am căutat.

8 răspunsuri la „El e Zorro”

  1. elvira

    Sa-ți trăiască și să se facă voinic !
    Ne acaparează cu totul sufletul pentru un timp din viața noastră. Apoi rămân amintiri .
    Am avut câțiva, încă avem doi și știu ce înseamnă . Mi-aș da doi ani din viață să aflu
    ce gândesc ei despre noi.

  2. vax-albina

    Wow. Articol frumos cu final neașteptat. Adică cum ”Sincer, l-am cumpărat mai mult de utilitate ”? Nu vreau să-mi imaginez ce poate însemna asta. Sper că nu lanț, sper că nu foame. Sunt fană Kola Kariola și mă îngrozesc imaginile și poveștile cu câini.
    PS Trec să-i fac o supă caldă cățelei maidaneze pe care am îngrijit-o și când era pe stradă, acum mulți ani, și acum când e bătrână și se mișcă greu. Vreau să spun că știu ce înseamnă grija unui câine.
    Să vă fie cu noroc.

      • vax-albina

        A mea nu mai are dinți pentru bobițe. Am aproape un sac de 10 kg, plin. Mănâncă doar conserve și supă clară. Rareori orez sau paste. Aveți grijă cum îl educați pe Zorro, de mic. A mea, ca maidaneză, a mâncat ce s-a putut și nu o mai pot educa. Iar după ce au luat-o hingherii pentru a doua oară, refuză să iasă pe stradă.
        Abia aștept să văd poze cu puiuțul crescând. Sunteți grozavi. Vă invidiez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *