Nu înțeleg și basta

Mi-am dorit multe, și cu cât mi-am dorit mai mult, cu atât am primit niște jumătăți de măsură dureroase ca o sfâșiere de inimă.

Mi-au plăcut unii oameni mai mult decât alții, și ghici, iarăși mi-a făcut inima poc-poc, mama ei de pocnitoare.

Am aceleași metode de a mă autoechilibra ca în copilărie, oricât aș învăța, oricâți oameni aș cunoaște, indiferent de mediul în care trăiesc, de an, de luna calendaristică. Fără acele câteva elemente, sunt un zombie. Pentru acele elemente, dărâm munții.

Am mai vorbit de coincidențe și adaug încă una. Pe data de 8 sunt născuți unul din patrupede și o nepoată. Nu știam că patrupedul e născut pe 8, că nu l-am ales după data nașterii.

M-am simțit mereu cam pierdută în spațiu, dezorientată și spațial, și temporal. Am crezut mereu în minuni. Nu am vrut să mi se dea nimic fizic, ci doar să-mi plimb matricea ADN-ului de ici- colo,ca să văd lumea. Să văd lumea nu ca o ambiție, ci din libertate și pace. Cam greu așa. E mult mai realist să ai ambiții și planuri. După ce că sunt pierdută, am descoperit că unele medicamente îmi pot schimba personalitatea. De aici deduc că sunt în conflict cu un mediu rezistent la schimbări.

Sunt uluită de faptul că mulți oameni pun capcane pentru alți oameni. Adică, ăștia n-au citit că trupul poate fi legat, dar spiritul liber? Așa mă consolez eu dinăuntrul capcanei mele. Cât am visat să călătoresc, și ce drum înfundat am ales.

Simt că m-am irosit. Am construit atât de mult și am aspirat atât de multă umanitate doar ca să aflu că trebuie să glorific diverse personaje. Atât.

În afară de discuțiile cotidiene, nu mai comunic și nu mi se mai comunică. Orice tentativă de a forma un noi de orice fel se lasă cu ciocniri de personalități și abandon. Și de noi-uri mai vechi, care nu lasă alte noi-uri să se formeze în legea lor.

Azi e cald și eu nu suport căldura. Ca dintotdeauna, de altfel.

Nici frigul nu-mi place, și mă întreb de ce, în atâția ani de zile, nu mi-am format o imunitate împotriva acestor neplăceri.

Mă simt trădată cumva, trădată în serie, ucisă în serie, de mai mulți ucigași, care,rând pe rând, au mai dărâmat ceva din mine. Toții trădătorii au fost bipezi din specia hominide.

E atât de urât afară, că mai bine stau înăuntru. Și nimeni nu m-a convins de contrariu în toată această viață a mea.

Un răspuns la „Nu înțeleg și basta”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *