De ce stau femeile cu bărbați violenți, abuzivi, etcetera

Cred că în sfârșit am înțeles, după decenii lungi, nesfârșite, de relații ratate, abuzive, umilitoare, păcălitoare, oribile și chinuitoare. Că nu e nimic de înțeles. Ori ai parte, ori nu ai.

Și de obicei cam nimeni nu are parte, de aici statisticile alea cu creșterea ratei divorțialității, crimele domestice care nu mai șochează pe nimeni, șirul imens de femei care populează holurile psihiatriei deprimate, bolnave, sinucigașe.

Totul pornește de la bărbații care se poartă frumos un timp și apoi dau flit. De la cei care mint, păcălesc, vorbesc frumos și dispar. Bărbați cu care nu se poate construi nimic pentru că de fapt, nici nu există. Sătulă de atâta nimic, de timpul pierdut, de faptul că relația nu se concretizează în mult-râvnita căsătorie și copii, adică în familia atât de obligatorie, femeia ține cu dinții de cel care, în ani de violențe psihice, emoționale, financiare și fizice, i-a oferit ce și-a dorit. Însă uită că totul este perisabil în viață, mai ales relațiile interumane. Mă bate, mă înjură, dar am un copil cu el. Nu am nimic cu cei care îmi vorbesc frumos dar nu îmi oferă absolut nimic din toate acestea. Așa că tac și suport, spre deliciul comunității. În fiecare comunitate există câte o răzvrătită care trebuie pusă cu botul pe labe. Aceea este de obicei o femeie săracă, care se crede deșteaptă, dar care nu are sprijinul familiei și o grămadă de bani.

Am căzut, a fost vina mea, m-am bătut singură cu piciorul de pat, aș spune orice numai ca să mă lase să fiu alături de copilul meu. O să-mi cer scuze pentru plângerile făcute la Poliție sau la Direcția de Protecție a Copilului, o să șterg soacra la fund când va fi cazul, pentru că și ea mi-a șters sângele de pe bot când m-a pocnit fiu-so. Cam așa merg lucrurile într-o țară patriarhală, în care invidia și puterea sunt singurele legi viabile. Ce scrie în lege sunt basme pentru adulți naivi, tracasați, care au nevoie să citească un fel de rugăciune pentru a se liniști. Că totul va fi bine, dacă au răbdare. Va fi bine dacă renunță și se închid în casă. Va fi bine dacă nu merg la muncă, ca să nu fie masculul gelos. Va fi bine dacă-l urmează la marginea pământului, unde să fie sclava întregului familion. Propria ei familie o trimite acolo, să îndure iadul pe care l-au trăit generațiile anterioare, care au avut de toate: mâncare, bani, bătăi, abuzuri, violuri.

Pe de altă parte, bărbatul este șef și jupân pe viață. Nemilos, cu interese clar definite, își vrea mama fericită. Pentru ea, femeia care l-a crescut inducându-i clar sentimente de responsabilitate veșnică, bărbatul își pune la punct nevasta cu orice mijloc, o lovește, o hărțuiește, o părăsește. Absolut orice pentru binele lui și al familiei de proveniență.

Există tot felul de variante pe lângă cea expusă, care implică prietenia după divorț, pupatul fostei soacre pe dulcele sale fese pentru că fiică-sa e frumoasă și îi mai dă atenție din când în când. Bârfa rudelor este esențială, ele hotărăsc soarta femeii tâmpite care trebuie să execute oridinele tuturor, să respecte tradițiile tuturor, să nască pe câmp, să suporte bătaia, să suporte batjocura autorităților.

Celui ce are, i se va da, iar celui ce n-are, i se va lua și ce are. Femeia, dacă e săracă și fără susținere familială, pierde căsnicia, copiii, și e trimisă la psihiatrie dacă se împotrivește tratamentului brutal. Ea nu are niciun drept, decât acela de a fi batjocorită. Ei nu trebuie să-i placă viața pe care o duce. Ea trebuie supusă, adusă la stadiul de marionetă, icoană, trup fără suflet, executant robot. Iar aici autoritățile, familia, își joacă liniștite rolurile pentru liniștea lor și a societății în care trăim.

Nu se va face niciodată nimic pentru femeile care sunt jefuite de propria viață, de copiii iubiți, de dreptul la o căsnicie armonioasă. Și ele știu asta, așa că își așteaptă cu resemnare destinul. Adică moartea. Din acest motiv, aș desființa instituțiile care pretind că se ocupă cu prevenirea violenței domestice, a consumului de droguri, etc. Sunt doar minciuni plătite de societate din banii șmecherilor. Iar șmecherii vor să vadă ce au văzut și acasă, adică cele de mai sus.

Ai putea avea o viață mișto dacă ești foarte perversă și nemiloasă. Cam așa e viața. Fraierii să tacă și șmecherii să conducă.

Etichete: abuz domestic,autoritati,casnicie,copii,violenta domestica