Gafe memorabile #mamfacutderas
Nu ştiu exact pe la ce vârstă am început să gafez sau să le comit, in limbaj popular. Cert este ca prima amintire e din scoala primara, cand, iritata de un opt primit la o lucrare de control, m-am revarsat asupra nevinovatei banci de scoala. Poc, un pumn, si a fost suficient sa atrag atentia nedorita a invatatoarei asupra mea. Si a intregii clase. As muri de rusine daca propriul copil ar face asa ceva, dar nu da semne…multumesc lui Dumnezeu.
Trecusem binisor de doua decenii de viata cand m-am dus la teatru cu boyfriendul. Eu cremuita pe fata, usa de sticla transparenta, o secunda de orbul gainii, inconjurata de sute de cunoscuti, dar sa stiti ca am ramas in picioare! Si eu, si blestemata usa de sticla!
Aveam chiar trei decenii de viata cand am inceput sa devin pericol public. Pus ceara de epilat pe foc si mers la dus, actiuni concomitente, perfect logice pentru mintea mea scamosata. Ehe, cat fum gros si negru a iesit, de ziceai ca a luat foc tot blocul. Sanatate vecinului de la etajul 1.
Apoi, pus ulei de masline pe foc si taiat legume la jumatate de metru distanta, fara a sti ca uleiul de masline ia foc mai repede ca uleiul de floarea soarelui. Uite asa am vazut o cratita inflacarata si am invatat sa varuiesc o bucatarie.
Stiati ca daca folositi un ovul vaginal expirat puteti trai sau retrai o experienta similara cu ruperea apei? Hahaha, asa mi-a trecut prin minte sa verific termenul de expirare. Inainte, nu dupa.
Nu mica mi-e mirarea de vreun an incoace cand intru in bucatarie si descopar ca mancarea s-a fiert si s-a copt in acelasi timp,dar care mancare, ca eu uitasem complet de ea, ba trasesem si un pui de somn foarte mic si inocent? De atunci, verific bucataria la fiecare jumatate de ora, just in case…
Ce spaima am tras intr-o zi, cand am vazut odata un domn care murise de vreo doi ani mergand linistit pe strada, numai eu stiu. Noroc ca mi-am schimbat parerea cand l-am vazut mai bine. Semana foarte putin cu raposatul…
Cu mainile pline de ceara de depilat care se smulge doar cu banda speciala, am cautat pe internet cum se scoate ceara moale intarita din zone destul de sensibile. Cu ulei. Perfect! Aveam ulei in casa si am scapat de o vizita rusinoasa la salon cu picioarele lipite.
Despre intorsul la magazine dupa sacosi uitate nici nu-mi vine sa mai amintesc, pentru ca erau toate exact unde le lasasem.
Iarna, daca intr-o zona cu ghetus trec 20 de persoane si a 21-a aluneca si cade, aceea sunt eu.
Daca incerc doar sa fac ceva si sa vorbesc in acelasi timp, scap obiecte, sparg farfurii, uit ce vroiam sa spun. Sau gresesc ce trebuia sa fac. Si sigur ma enervez. Pe mine, dar ma revars pe altii.
Am uitat odata sa scot 200 de lei din bancomat. Am plans si de atunci scot maxim 50 si ii numar.
Ma mir uneori ca mai sunt intreaga fizic, ca mintea se duce de-a berbeleacul, oricat incerc eu sa o controlez. E amuzanta uneori, serios, adica imi permite sa fac niste gesturi gen tuns periuta, purat peruca portocalie, dar sincer nu sunt ceea ce mi-am dorit sau ceea ce gandesc.
Precizez, nu consum bauturi alcoolice sau droguri. Droguri niciodata, de alcool m-am lasat dupa ce am dansat intr-o cafenea. Zau, nu stiu ce e cu mine, parca ma strange pielea si ma impiedica sa fiu normala, fericita, atenta, matura…etc.
Ştiu că nu ajută cu nimic. Dar totuşi îţi spun: nu eşti singura! La căzut pe gheaţă sunt specialistă deja. Dar eu pot să cad şi când nu e gheaţă. O pietricică de găsesc, fac echlibristică. Ieri a fost cel mai recent moment. Rochiţă, papucei de vară, ceva finuţ, ce să zic… merg regulamentar pe trotuar, mă uit insistent la o grădină superbă într-o curte şi dau peste o denivelare şi… puţin mai era până să mă arunc pe burtă. Am făcut balet şi am evitat milimetric căzătura.
Fara d-alde noi, viata ar fi perfecta si fara farmec. Bine, farmecul il vad tot d-alde noi, ca perfectii au mereu treburi mai importante. Tks for sharing!
Eu am lăsat cândva 800 de lei în tonomat. După efectuarea comenzilor, am răspuns la un telefon pe care îl socoteam important, apoi am intrat în clădire vorbind în continuare și acolo, cu singura grijă să nu deranjez… Abia când am ajuns în fața domnișoarei de la ghișeu, am stat să mă gândesc de ce mă aflam acolo! Să restitui un împrumut din acela disperat, cu dobândă foarte mare, dar care e sortit să te scoată dintr-un impas de moment. Însă banii nu îi luasem din aparat. Am amintit de împrumut ca să punctez cât de valoroasă era suma aceea pentru mine. Pentru că probabil poți pierde bani cu lejeritate și când ai prea mulți, de nu le mai ții socoteala. Dar nu era însă cazul meu… Nu a fost niciodată, din păcate.
Da, m-am dus iute să-i recuperez însă nu i-am mai găsit, firește. Alături de bancomat se afla o stație de autobuz, așadar cu foarte mulți oameni prin preajmă și firește că nu i-am mai găsit.
Regretabila intamplare. O sa povestesc ceva similar alta data, din pacate mai am din astea.
ce m-am mai amuzat!!!! Am râs de una singură! Și eu uit chestii, des tare!!!! Treaba cu uitatul mâncării pe foc, e boală veche la mine. În liceu am pus o tocăniță la încălzit și-am plecat la școală. Mi-am adus aminte după vreo două ceasuri. Nu vrei să știi….Nu luase foc încă casa, dar nici mult nu mai dura…
Daca nu a fost tragedie, nu ni se pare grav. Aveam 3 sacosi odata, le-am pus jos, am ridicat doar doua, cea cu acte si bani nu, ca doar stiu cum ma cheama si banii nu aduc fericirea….
Ohhhh!!!! Ești o specie aparte Mona!
Ioana,dar te scuz,ca esti de-a mea