Natura mi-e cel mai bun prieten

Ce ar fi copilaria fara natura, petrecuta doar intre patru pereti, tehnologie si oameni? O existenta plictisitoare, surogat pentru adevarata copilarie, plina de aventura, suspans si conexiune cu Mama Natura. Imi amintesc de verile petrecute in muntii bunicilor mei, de mirosul brazilor si de gustul semintelor de mac pe care strecuram cu nerabdare in causul palmelor. Sau de gustul apei de parau de munte, rece si inmiresmata. Ori de pofta pe care o simteam cand bunica facea cas de casa din lapte proaspat muls de la vaca din grajd. De gustul casului ce scartaia pe dintii mei de copil trist de la oras. De cainii imensi, frumosi si fericiti ce pazeau curtea si gainile de ursi, de vulpi si de vecini cu mana lunga. De mazarea pe care o culegeam din gradina din spatele casei, pe care bunica o transforma intr-o mancare delicioasa. De tuica pe care bunicul o bea inainte de cosit, tuica preparata de el si tinuta in beciul casei. Noi, nepotii lui de sange sau straini de sangele lui, dar la fel de iubiti, gustam din vinul de casa, pastrat in damigenele imense din beci.

Ei, parintii nostri, gandeau ca la bloc nu vor tine animale in casa, dar se inselau amarnic. Eu cel putin eram mult mai incantata de natura din jurul blocului meu, cu tot ce insemna ea, decat de traiul comod de la bloc, care lasa prea mult timp liber pentru rele. Cu gasca de copii de la bloc retraiam verile petrecute la bunici, de care imi era atat de dor. Nu exista copac fructifer in cartier care sa nu-mi cunoasca atingerea sau catel care sa nu se bucure de o casuta construita de copiii de la bloc. Nu exista pui de caine, pisica sau broasca testoasa care sa nu primeasca de mancare sau chiar cazare in casele noastre stramte, fara curte, dar locuite de copii iubitori de natura si de toate darurile ei.

Ma bucuram nespus de ploaie, ma relaxa mai bine decat orice alta activitate. Sunetul ei puternic, racoarea pe care o imprastia in jur si linistea ce se lasa dupa ploaie erau cel mai bun calmant pentru un copil iubitor de natura. Urcam pantele, coboram vaile acum transformate in parcari auto, pentru ca mi-as fi dorit ca vacanta la munte sa fi durat la nesfarsit.

Pe langa frumusete, aer curat si sanatate, natura m-a educat intr-un mod responsabil. Fiecare copacel, fiecare suflet necuvantator are nevoie de grija si acceptarea mea. Pentru ca am norocul sa traiesc intr-un bloc inconjurat de o curte cu copaci, am participat la toaletarea copacilor, la strangerea gunoaielor lasate de om si la ingrijirea animalutelor aciuate in acest colt atat de plin de natura. Nu arunc gunoaie pe jos, pentru ca strica frumusetea ierbii verzi. Ud plantele care sufera de canicula verii urbane si ma bucur de parcul din apropiere, atat de verde, atat de inspirational, atat de plin de mistere care ne invita la aventura. Pe mine mai putin, pe gasca de copii din cartier, mult mai mult.

Pentru ca povestea se repeta, mai frumoasa si mai diversa cu fiecare generatie de copii iubitori de natura. Pentru cei care nu au bunici la tara sau nu au de la cine invata cum sa se simta bine in mijlocul naturii, Cartoon Network va difuza incepand de luni, 8 iulie, de luni pana vineri de la ora 12:40, noul sezon din filmul animat Craig si Dumbrava. Puteti viziona cateva trailere ale desenului animat pe linkul anterior.

Vacanta placuta tuturor copiilor. Iar parintilor le doresc sa-si invete copiii sa iubeasca natura, sa petreaca cat mai mult timp in aer liber si sa o ingrijeasca ca pe o mama in varsta, dar plina de intelepciune.

Etichete: copii,craig din dumbrava,desene animate,padure