Disparitia misterioasa a celui mai bun prieten

Se auto-intitula cel mai bun prieten al meu si al tuturor, insa de ceva timp a disparut complet. Nu l-am mai vazut pe strada, prin magazine, la munca, pe nicaieri. Nici in online nu mai apare nimic in dreptul numelui sau, de parca s-ar fi evaporat in nicaieri.

Nici nu vreau sa-l mai vad vreodata, sincer sa fiu. Avea un fel unic de a transforma ziua in asfintit, picatura de tristete intr-un rau de lacrimi amare. Cand priveam singura lumea, o vedeam frumoasa, generoasa si nemaipomenit de colorata, ca niste vitralii maiastre. Era suficienta un singur schimb de priviri cu prietenul meu si toata minunea se transforma intr-o gramada amorfa, mocirloasa de lut cacaniu.

Nu mai sunt omul bun si iertator care am fost inainte sa-l cunosc pe acest individ. Dupa ce mi-a intoxicat vederea, sufletul si mintea, dupa ce lumea s-a facut un plaman compact in care aerul se sufoca, mi-a lasat mie un prezent insipid si singuratic. Mi-ai fost prieten, omule, sau doar un trimis al Diavolului? Cine ai fost cu adevarat si de ce, atunci cand arunc o frunza de laur in supa, legumele se aliniaza in cerc si imi rad in fata, soptind numele tau?

Sa te caut abitir, ca sa-mi trimiti iarasi moartea din gandurile tale frumos asezate? Sa imi risc viata, nu doar sufletul, doar ca sa te regasesc? Sa te scriu in pomelnic, in loc de fratele pe care nu l-am avut niciodata? Sa inventez iarasi si iarasi o dragoste care poate nu a existat niciodata? Stiai ca zilele mele trec si fara tine si ca nu mai am forta de a te re-inventa, de a te asculta, de a lasa impresia ca da, suntem cei mai buni prieteni?

Singuratatea mea ma respecta si imi lasa gandurile in pace, trupul meu se odihneste ca dupa o boala grea. Nici nu mai stiu ce a fost, ce am fost si daca ai fost. Atata a ramas, parerea de rau ca ai existat si dorinta de a nu te mai vedea. Ramai un mister, raman o realitate.

text scris pentru Jocul Cuvintelor

Etichete: asfiintit,cerc,compact,iertator,laur,lut,nicaieri,prezent,rau,transforma,trimis,vitralii