Mini blog-jurnal (2)

Mereu am urat canicula mai mult decat frigul, ploaia si nametii. Nimic nu ma topeste mai repede decat o zi arzatoare cu peste 35 de grade la umbra, la care se adauga nemiloasele renghiuri ale vietii si glumele extrem de stupide pe care le aud, le interiorizez si le scot afara in moduri toxice mie.

Stau prost cu respectul de sine si cu increderea in mine, indiferent de anotimp, dar pe timp de canicula ma simt ca o broasca raioasa care aluneca incet incet pe propria sudoare inapoi in balta plina de raci periculosi si de pesti piranha.

Fumez prea mult, iar fumul ma arde pe gat ca o arsita, ma ustura, imi zgandare flegma persistenta de fumatoare, de parca gatul meu ar sta direct sub razele soarelui. Da, am insolatie si in gatlejul meu care da semne de imbatranire precoce, pentru ca imbatranirea este mereu precoce.

Dintre toti prietenii mei, zebrele australiene sunt cele mai bine-dispuse, canta din toata inima si topaie intr-una. Matele dorm cand nu le vaneaza pe simpaticele pasarele. Cainele a ramas atarnat de inima mea, in fapt vietuind in alta curte, la alt stapan, in alta viata, una pe care eu nu am putut sa i-o ofer din cauza faptului ca nu locuiesc la curte. Imi lipseste si mi s-a inmuiat vointa, pentru ca a trebuit, iarasi, sa renunt la cainele meu. Oricat l-am apreciat, oricate calitati i-am descoperit si oricat l-am iubit.

Iubirea nu e de ajuns niciodata, fir-ar. Toate costa mult, toate consuma energie, iar eu nu sunt planta, sunt muritor. Suparata pe viata, mi-am cumparat pestisori numiti zebre si am o colivie plina de zebre australiene. Sunt usor de ingrijt, hrana este ieftina si sunt frumosi foc cu totii.

Parul meu a trecut prin schimbari drastice, de la natural la blond argintiu, roscat tipator si negru, care se potriveste cel mai bine mutrei mele sastisite de atata vara. Am mai vandut o povestire publicata pe Amazon si nu-mi incap in piele de surpriza, ca de bucuria de a trai din scris sunt extrem de departe. Trebuie sa invat sa scriu povesti istete despre viata, nu trancaneli triste si sinistre despre oroarea de a trai in fiecare zi.

Trebuie sa mai lucrez cu mine insami. Toate in jur sunt atat de frumoase, incat mi-e rusine de mine. Nu mai bine cantam ca zebrele australiene de mai jos, in loc sa ma plang de canicula?

https://youtu.be/pGOalwHViks

Un răspuns la „Mini blog-jurnal (2)”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *