Sunt super-bucătar într-o bucătărie Dajar

În bucătăria mea, tradiția se combină armonios cu modernitatea. Rezultatul? Când gătesc, și gătesc zilnic, mă simt liberă. Pot să jur cu mâna pe cartea de bucate că sunt un fel de Wonder Woman cu șorț de bucătărie. Și nu în sensul de laudă! Să vă explic.

Când gătesc, am în jur ustensile de bucătărie moștenite de la bunica (polonicul, presa de usturoi, râşniţa de piper, ceaunul pentru cartofi prăjiți), dar și tigăi moderne, de la Dajar, care îmi arată temperatura de prăjire a uleiului încins. Mai precis, mânerul se înverzeşte când temperatura uleiului atinge 70 de grade Celsius, ceea ce economisește serios din energia necesară preparării alimentelor.

Ca forme de prăjituri folosesc atât tradiționala gură de borcan pentru decuparea de biscuiți de casă rotunzi, dar și forme metalice moderne, cu forme creative. Copiii din ziua de azi adoră biscuiții de casă și prăjiturile sub formă de fluturași sau pui, iar fetițele sunt încântate de inimioarele și floricelele pufoase.

Înconjurată de oale vechi și noi, de tigăi cu fundul înnegrit de muncă dar și de tigăi sclipitoare ca aspect și talente culinare, de seturi de tacâmuri impecabile, de prietenele mele răzătoarea, fundul de lemn, făcăleţul de întins aluat, cuțitele speciale pentru legume, brânză sau pizza, mă mișc între frigider, sertare, aragaz și cuptor, mânuiesc pe rând cuțite, căni, tigăi și diverse ingrediente.

De obicei rezultatul este cel puțin delicios, dar și sănătos. Nu știu cum se face, dar mereu intru în bucătărie salivând după felurile de mâncare adorate în copilărie, dar ies cu preparate sănătoase, gătite în moduri moderne, cool. Am renunțat la unele preparate tradiționale, precum cartofii prăjiți, care îngrașă și pe care îi gătesc rar, doar de poftă. Sau la salata de vinete cu maioneză și ceapă, de care nu mă săturam în copilărie, dar care acum cade greu la stomac. Nici ardeii umpluți, sarmalele, drobul sau friptura de porc nu le mai gătesc prea des, pentru că, deh, stomacul meu se simte mai cool cu cartofi la cuptor sau fierţi în coajă, cu salată de crudităţi răzuită și amestecată cu zeamă de lămâie ori cu o pizza lacto-vegetariană preparată cu tigaia specială de la Dajar.

Și pentru că iubesc tradiția, dar o gătesc mai cool și mai sănătos, acord atenție maximă felului în care depozitez hrana deja preparată. Bunicii mei au trăit în vremuri în care iarna, dacă lăsau carnea afară pe timpul iernii, o găseau mâncată de salbaticiuni sau congelată natural. Pâinea era frământată manual și nu era nevoie de cutie de depozitare pentru că nepoții erau mai răi ca termitele. Vara, temperaturile în zona de munte permiteau adăpostirea pâinii în dulapul de lemn sau în beci. Fructele se mâncau natur, direct din copac sau de pe jos, puțin șterse de haine. Puii mai grași nu aveau viață lungă în curtea bunicilor și ajungeau în oale imense, iar apoi în farfuriile cu motive românești. Preferata mea era brânza proaspătă, atât de proaspătă încât dinții îmi scârţâiau mestecând-o. Alimentele se depozitau în beci, dar la munte temperaturile permiteau păstrarea în acest mod.

În zilele de azi, prefer să folosesc recipiente speciale pentru depozitarea alimentelor. Biscuiții de casă îi țin în recipiente de sticlă închise ermetic, pentru a nu se usca în contact cu aerul. La fel păstrez făina, mălaiul, grişul și alte cereale, pentru a nu râncezi. Mâncarea gătită o depozitez la frigider, în oale acoperite. Tot la frigider păstrez și legumele, pentru că altfel s-ar strica foarte repede. Folosesc cutii de plastic transparente sau recipiente de sticlă pentru depozitarea tuturor ingredientelor, pentru că așa e cool, modern, economicos și sănătos.

Chiar dacă tânjesc uneori după copilărie și mâncărurile sale nemaipomenite pentru stomacul de copil flămând, m-am adaptat la modernitate cu ajutorul Dajar. Gătesc hrană cât mai ușoară pentru organism și sunt atentă la materialele din care sunt fabricate tigăile și oalele de gătit. Încă gătesc după priceperea mea, pentru ca hrana să fie lipsită de conservanţi și coloranţi artificiali. Crudităţile şi laptele crud nu-mi lipsesc din frigider, pentru că ele sunt baza sănătății mele. Poate nu mai pastrez carnea în untură și nu prepar sângerete ca pe vremuri, dar gătesc repede, sănătos și gustos, adaptat zilelor de azi.

Am mare grijă de ustensilele mele de bucătărie de la Dajar. Sper ca ele să treacă testul timpului și să ajungă, întregi și funcționale, în bucătăriile cool ale generației următoare.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020. Sponsor: Dajar România.