Costinești, ne vom vedea curând
Nu am fost niciodată la Costinești. Sau poate am fost, dar în trecere, ca prin viață. Probabil din acest motiv îmi imaginez o vacanță nepereche, dincolo de mutrele acre și măștile de protecție și știrile alarmiste zilnice, și telefoanele enervante, și vocile obositoare. Îmi imaginez o vacanță adevărată, pe care nu o voi avea în realitate, dar la care sunt liberă să visez până creierul meu va face un shut down definitiv.
Cui nu i-ar place să se plimbe pe litoralul românesc cu iubirea sau singur, sau cu câinele? Cui nu i-ar place să se bălăcească cu picioarele reci în apa albastră a mării, gâdilat de valurile amestecate cu ființele mici ale mării? O pălărie imensă, poate o carte relaxantă și un șezlong ar completa această imagine idilică. Un apus magic, un răsărit ca o naștere a Universului, un soare prietenos și cald, șoaptele neobositei, imensei mări care acoperă gândurile negre, mersul în nisip care obosește plăcut picioarele și te pregătește pentru un somn fără vise urâte. Cam așa arată vacanța mea ideală la Costinești.
La Costinești, stațiunea de pe litoralul Mării Negre unde nu am fost niciodată sau am fost și nu-mi mai amintesc, se află o epavă. O cheamă Evanghelia și a fost o navă comercială sub pavilion grecesc care a eșuat în toamna anului 1968. Specialiștii care au anchetat evenimentul spun că avaria care a dus la eșuarea Evangheliei ar fi fost provocată de o explozie produsă în interiorul vasului. Din cauza costurilor mari pe care le implică recuperarea navei, proprietarul a decis să lase vasul la locul incidentului. De-a lungul timpului, epava navei Evanghelia a devenit un simbol al Costineștiului, fiind nelipsită din fotografiile celor care iși petrec vacanța în aceasta zonă a litoralului. Aș înota până la ea ca să-i văd dedesupturile, dacă aș ști să înot. M-aș strecura până la Costinești cu o rezervare online cu câteva zile înainte, la un hostel. De ce cazare Costinești tip hostel? Pentru că acolo vin oameni care nu-și calculează banii, ci experiențele, oameni mai tineri, străini dornici de aventură, pentru că e ieftin și fără pretenții. Cu mic dejun inclus, totuși, ca să nu plec la plajă cu burta goală. Cu plata online, anticipat, of course, ca să nu trebuiască decât să mă cazez și să plec la timp, să nu stau cu teama banilor sau cardurilor furate sau cu privirile întrebătoare în ceafa mea relaxată (oare își va plăti cazarea sau este un turist care ne va da de furcă?).
Tot prin Costinești se află Obeliscul, statui semnate de mari sculptori români pe care le pot admira în aer liber și multe terase cu mâncăruri specifice, probabil scumpe, dar primitoare, cu atmosferă de vacanță. Bineînțeles că m-aș plimba și pe acolo, ca să explorez senzații tari, precum o ciorbă de pește cu gust divin, sau ca să observ turiștii veniți la mare, români și străini, atrași iremediabil de Marea noastră Neagră. Dar nu aș uita defel obiectivul principal al vizitei, adică MAREA. Sunetul ei, aroma ei, sărătura ce se depune pe piele după o bălăceală, albastrul ei pur, imensitatea ei, aerul acela curat, bărcile care te plimbă mai departe, dincolo de orizontul limitat al vederii de pe plajă. Nu aș uita să mă plimb pe plaja lungă și îngustă cu picioarele goale, pentru un masaj cu scoici pe talpă, o ședință de reflexoterapie gratuită, care acționează până în cele mai ascunse centre nervoase ale bunei-dispoziții.
Așa arată vacanța mea ideală la Costinești. Pe plajă, prin stațiune, de pe mare, din aer, oriunde m-aș afla, de oriunde aș privi, totul ar respira măreția Mării Negre.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020, sponsor: Litoralulromanesc.ro.
Un răspuns la „Costinești, ne vom vedea curând”