De ce să trimiți copilul la Olimpiada Digitală de Mate?

Școala s-a schimbat mult în ultimele decenii. A rămas însă spiritul competițional, care arde viu în inimile elevilor, părinților și profesorilor. Notele, premiile, concursurile câștigate vor deveni amintiri pe care niciun copil nu le va uita. Există fel și fel de concursuri școlare, dar fiecare concurs își așteaptă participanții potriviți. Un elev bun la matematică va merge la Olimpiada Digitală de Matematică Brio Challenge, pe când poetul va participa la concursuri literare.

Pe vremea mea aveam culegeri obligatorii de Țițeica, Gazeta Matematică, manuale de trigonometrie, algebră și geometrie în spațiu. Fiind provenită din familie de umaniști, nu am fost împinsă către științele exacte. Și totuși, visam să îmi depășesc limitele. Adevărat vă spun că aș fi vrut să devin fizician, să construiesc roboți sau aeronave. Și că am citit cu mare atenție cărțile lui Ernesto Sabato, fizicianul de la institutul „Marie Curie” devenit prozator de mare calibru. Cumva, faptul că fusese format de științele exacte era un plus (+) pentru valoarea lui ca scriitor. Îl făcea, în ochii mei, mai mare (>) decât scriitorii strict umaniști.

Dintre toate științele exacte, matematica mi s-a părut cea mai complexă. Pornește de la cifre și operații (+, -, *, ÷) pe care le folosim zilnic și se transformă în formule știute doar de câțiva aleși. Matematica pornește ușor în clasele primare, iar în liceu devine mai misterioasă decât o limbă străină. Matematica este cea mai complexă și flexibilă știință exactă.

Prin clasa a zecea am simțit o atracție către matematică. Profesorul din liceu era foarte admirat pentru stilul personal de a glumi in timp ce ne preda formule și demonstrații scrise perfect ordonat pe tabla neagră. Avea un scris foarte citeț, era mereu îmbrăcat în costum, nu-și făcea iluzii cu clasa de bio-chimie, iar elevii lui de la mate- info apăreau mereu pe lista olimpicilor naționali și internaționali, cu tot cu medaliile câștigate. Îi priveam cu o stimă profundă. Nu mă simțeam la fel de valoroasă ca ei. Nu mă remarcasem la matematică niciodată.

Însă mintea omului e complicată, iar în clasa a zecea am pus burta pe științele exacte. Din note de 6, 7 sau 8, am ajuns rapid la 9 și 10. Unii dintre premianții clasei își luau temele de la mine; lucram la probleme până la miezul nopții sau din zorii zilei. M-am simțit, pentru un trimestru, egală (=) cu cei mai buni. Aceasta a fost mica mea cruciadă personală cu matematica. Apoi am început pregătirea pentru o facultate umanistă, iar notele la mate au reflectat exact declinul meu (m-am apropiat atunci de 0 barat, numită matematic mulțimea vidă).

Am fost mereu o timidă și o conformistă. Dacă ar fi existat pe atunci Brio Challenge, olimpiada digitală de matematică, aș fi simțit mai puțin presiunea olimpicilor cu ștate vechi. Aș fi ignorat așteptările părinților și profesorilor, bazate pe istoricul familiei. Doar eu în fața calculatorului, ce metodă minunată de a-mi verifica eforturile și de a-mi afla nu nota, ci centila (%), adică procentul de elevi cu rezultate mai slabe sau mai bune decât ale mele. Aș fi putut da teste nenumărate la matematică, până mi-aș fi atins limita (pasionații de matematică știu cât de frumoase sunt limitele).

Regretele sunt tardive, dar nostalgia este un sentiment matematic. Mă refer la matematicul dacă sau IF-ul din informatică. Dacă ar fi să o iau de la început, dacă aș putea să mă întorc în timp, aș mai încerca să iau cu asalt citadela matematicii și să mă orientez spre științele exacte. Dacă Lucian Blaga a fost matematician și apoi poet, poate aș fi reușit și eu trecerea inversă de la uman la real. Iar statistica pe care am studiat-o la facultatea umanistă nu ar fi rămas aproape o necunoscută (x).

Ca să fiu sigură de șansele mele, m-aș întoarce la matematica de gimnaziu, când încă nu știam ce provocări mă așteaptă în liceu. În matematică, nici cerul nu e limita, pentru că există plus infinit.

Sper că am reușit să transmit ceva din frumusețea matematicii. Sper că un copil pasionat de matematică, un profesor sau un părinte va afla despre Brio Challenge din acest articol. Și că un copil pasionat va participa și va câștiga unul dintre generoasele premii oferite de sponsori (laptopuri, console de joc).

Dacă ați fi din nou elev, în ce clasă v-ați întoarce, doar pentru a participa la Brio Challenge, Olimpiada Digitală de Mate? Aștept răspunsurile în comentarii!

4 răspunsuri la „De ce să trimiți copilul la Olimpiada Digitală de Mate?”

  1. Ciprian

    Personal m-aș întoarce în orice an școlar. Matematica a fost pentru mine o pasiune încă de când eram mic, și obișnuiam să lucrez de unul singur din culegeri, întrebând oameni mai buni pe matematică sau găsind soluții din manuale și diverse alte tipuri de cărți de matematică acolo unde nu mă descurcam. Am participat la olimpiade județene, reușind la un moment dat chiar să mă calific la o națională, din ce îmi aduc aminte, însă fără să obțin un rezultat semnificativ. Dar tot ce făceam, făceam din pasiune, și indiferent de nivelul de pregătire la care eram într-un moment dat, oricare ar fi fost el, continuam să lucrez probleme de matematică din plăcere. Aș putea însă spune că un moment cu adevărat semnificativ din viața mea a fost a 12-a de liceu în care am decis să mă pregătesc serios de bacalaureat însă fără a face meditații. Înarmat cu o serie de culegeri scrise de Gheorghe Adalbert Schneider, am reușit să obțin un rezultat foarte bun la proba de matematică din cadrul bac-ului, și dacă ar fi să mă întorc într-o clasă pentru a participa la Brio Challenge, cu siguranță ar fi a 12-a de liceu, anul în care m-am simțit cel mai pregătit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *