Gând cu negru

m-au obosit respirațiile, sunetul lor ritmic, tic-tac-ul

bombelor cu ceas din cavouri de sternuri

deasupra gâturilor văd, în pereche, găuri negre

bate ceasul ora 12, omul negru n-a venit

dar a venit iar femeia aceea, are coasa lipită

de coapsa slabă, descărnată, acoperită

de mantia ei neagră, ucigașă

mi-am adunat

arme albe pentru zile negre ca aceasta

când aș putea muri de frică dar nu mor

inima mea e mai războinică decât mine

s-a născut să bată la porți închise

ritmic, zilnic, ca un secundar

ce-mi face zi de zi același dar

al vieții, cu limbă de amar.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.