Gând cu negru
m-au obosit respirațiile, sunetul lor ritmic, tic-tac-ul
bombelor cu ceas din cavouri de sternuri
deasupra gâturilor văd, în pereche, găuri negre
bate ceasul ora 12, omul negru n-a venit
dar a venit iar femeia aceea, are coasa lipită
de coapsa slabă, descărnată, acoperită
de mantia ei neagră, ucigașă
mi-am adunat
arme albe pentru zile negre ca aceasta
când aș putea muri de frică dar nu mor
inima mea e mai războinică decât mine
s-a născut să bată la porți închise
ritmic, zilnic, ca un secundar
ce-mi face zi de zi același dar
al vieții, cu limbă de amar.