Mortul
Mortul
O mână iese agale din mormânt,
Cine să fie oare, o fi același sfânt
Ca cel de ieri.
E frig acolo sub pământ,
Prepar un ceai de mușețel,
Îl îndulcesc cu miere și pun
Și un strop de aghiazmă-n el,
Pentru durerea de reumatism.
Poftim, îi spun, nu-ți mai dau cafea
Din nou, că iarăși te trezești noaptea
Și bântui pe aici și plângi
Că ți-e frig, că tremuri în mormânt,
Că n-au venit copiii la tine cam de mult.
Încearcă să dormi, să te odihnești,
Lasă pe seama mea minunile cerești.
Nu-ți face griji pentru cei bolnavi,
Avem bani, medici și spitale,
Nici pentru cei fără adăpost,
Avem bani mulți și locuințe sociale,
Nici pentru triști,
Avem bani de dat pe pastile și prafuri,
Nici pentru singuri,
E câte un suflet pentru fiecare.
Îmi dai cana înapoi, te rog frumos?
Arată-ți fața, nu cred că ești hidos,
Așa cum spui.
Dar stai acolo, unde ești acum,
De înviat nu poți nicicum,
Ești doar un sfânt, nu un nemuritor,
Iar eu un paznic de cimitir care a băut
Din nou, prea mult alcool.