Pic pic

Eu nu trăiesc, eu picur pe capul unui chinez chel

cu zecile mele de kilograme, pe care le ascund sub roșeata obrazului

Din piele de damă de vulpe argintie, subțire damă

Pentru un luptător de sumo

Picur orgasmic, mi-am făcut din cădere un obicei

De bătrână cu vertij ortostatic, cuvintele-s de vină

Pentru plăcerea cu care mă arunc în gol de parcă

m-aș da pe tobogan ca să mă prindă mama la final

și nu m-am frânt de tot până acum, nu m-am spart în bucăți

sunt întreagă și caut senzaționala trăire pe care o au

parașutiștii ce se aruncă din avion

în capul chel al unui chinez deja bătrân.

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *