Povești pentru Micul Prinț
Ar trebui să-l cunoașteți cu toții pe „Micul Prinț”, personajul extraordinar creat de 
scriitorul-aviator Antoine de Saint Exupery. Este acel copil extraterestru cu păr cârlionțat, care aterizează accidental pe Terra. Foarte inteligent în inocența lui, afectuos dar singuratic, avid de cunoaștere și sensibil, Micul Prinț este un simbol al speranței și lipsei de speranță deopotrivă, al inocenței pe care o ucidem cu fiecare calcul meschin, al omului care pierde puțin câte puțin din credință pe măsură ce cunoaște lumea.
Micul Prinț are o imaginație ieșită din comun care îi permite să perceapă semnificația unui desen banal și adevărul din spatele unor vorbe respingătoare. El transcede lumea noastră strâmtă și are acces la Univers, putând călători, spre deosebire de noi, oamenii obișnuiți, pe planete obscure. Micul Prinț este omul- călător care vede cu sufletul, nu doar cu mintea, și judecă cu o inimă pură și cu o minte clară ca un diamant toate întâmplările extraordinare prin care trece. Iar viața Micului Prinț este oricum, numai banală nu. Pentru că el, Micul Prinț, aduce extraordinarul în orice întâmplare obișnuită.
Micul Prinț, deși copil, adună în scurta lui experiență pe Terra și prin împrejurimi o tristețe greu de vindecat, și anume tristețea omului singur. Deși comunicativ, afectuos și sociabil, Micul Prinț nu poate accepta paradoxurile lumii omenești, dar nici nu se mai poate întoarce pe planeta lui singuratică cu doi sori. Mintea lui nu acceptă jumătăți de soluții, nici jumătăți de explicații și nici jumătăți de viață. Pierdut în spațiu și printre oameni, Micul Prinț nu se dezice până la final de propriul sine, ceea ce face din povestea lui un unicat al literaturii universale, o poveste inconfundabilă și de neuitat.
Mi-ar fi imposibil să uit cine este Micul Prinț sau să confund Micul Prinț cu o altă carte. Micul Prinț este singurul om pe care-l cunosc pe lumea aceasta, chiar dacă doar din cartea cu același nume. Restul personajelor sunt doar componente ale unor povești mai mult sau mai puțin bine scrise, mai mult sau mai puțin credibile, despre societate. Micul Prinț este, pentru mine, singura carte despre un singur om, care este din întâmplare un om singur.
Nu știu dacă aș fi putut cumva vindeca pe Micul Prinț de tristețea sa, de imensa responsabilitate cu care privește lumea, însă în meteorica lui trecere l-aș fi oprit pentru a-i citi câteva povești pentru copii. Poate acolo s-ar fi regăsit sau ar fi găsit ceea ce căuta cu adevărat.
I-aș fi citit prima dată „Ocolul Pământului în 80 de zile”, de la editura RAO, cu ilustrații de Van Gool, ca să știe că oamenii au fost (și încă sunt) exploratori, visători, uneori neînțeleși și căutători ai iubirii adevărate. În acest fel, Micul Prinț s-ar regăsi în exploratorul ajuns la maturitate care găsește ceea ce caută fără să renunțe la propriile principii.
Apoi am lectura împreună Tom Sawyer, carte scrisă de Mark Twain despre un băiat de aceeași vârstă ca și Micul Prinț, care alege însă să se bucure de fiecare zi și de fiecare om întâlnit. Tom Sawyer este un om bun până în măduva oaselor, care își trăiește copilăria alunecând pe lângă regulile rigide ale lumii bune și fiind alături de cei considerați paria societății. Spre deosebire de Micul Prinț, 
Tom Sawyer trăiește fără întristare fiecare întâmplare a vieții, dar și fără a avea profunzimea existențialistă a Micului Prinț.
Aș încheia lecturile citite Micului Prinț citindu-i povestea „Alladin și lampa fermecată”, ca să înțeleagă că bunul cel mai de preț al oamenilor este speranța, personificată în poveste sub forma unui duh cu puteri magice.
Apoi l-aș culca pe Micul Prinț ca pe propriul meu copil, sperând că magia poveștilor îi va reda încrederea în viață și că, asemenea lui Pinocchio, se va trezi dimineața sub forma unui băiețel adevărat și nu a unui prinț maiestuos prin ținuta morală, dar tragic ca destin.
Iar eu aș continua să recitesc Micul Prinț, o carte despre un copil, scrisă pentru oameni mari.
Articol scris pentru SuperBlog 2017.
emotionant