10 chestii pe care le urăsc la mine

Ați văzut probabil filmul 10 Things I Hate About You. Ei bine, eu mă gândesc să-mi fac un pic autocritica, poate mai ușurez puțin din greutatea poverilor interioare:

1. Deși nu m-am manifestat niciodată, îmi urăsc, în secret, înălțimea prea mică. Nu pot ajunge la un raft înalt, nu pot schimba un bec, cu oricine aș ieși sunt cea mai scundă. Fiica are abia 8 ani, dar îmi ajunge la umăr. Puneți o scolioză pe spate și veți ajunge ca mine, un pitic cocoșat care nu e nici măcar de la Notre Dame.

2. Insist mereu pe lângă aceleași persoane sau gen de persoane pentru a le câștiga afecțiunea și încrederea. În ciuda respingerilor repetate, circul pe același traseu, obsesiv, asemenea unui hamster neobosit. Oare voi fi vreodată capabilă să mă auto-susțin măcar emoțional?

3. După ce epuizez toate căile, devin foarte defensivă. Nu mai răspund la provocări, nu ripostez, închid gura și tac. În minte dau tot felul de replici, scenarii fanteziste îmi bântuie imagibația, dar buzele-mi rămân lăcătuite..

4. După ce adun în mine multă mizerie, încep să bubui asemenea unor bombe atomice. Sunt toxică. La ce suferințe am avut, adaug și de la mine și devin dracul în persoană. Diabolică, rea și neiertătoare. Plină de ură și gânduri negre față de dușmani. Această atitudine contrastează puternic cu pacifismul și lașitatea inițiale.

5. Nu plănuiesc niciodată nimic pentru că sunt, pur și simplu, incapabilă să îmi configurez un țel și să îl ating. Privesc în jur și observ cum ceilalți își fac planuri și urmează anumiți pași pentru a-și atinge obiectivele. Eu funcționez ca un ceas cu baterie solară: mă încarc greu, mă descarc repede, te las la greu și nu știu niciodată ora exactă.

6. Plâng des. Sau îmi vine să plâng des. Din motive mari și din motive mici. Retrăiesc momente triste din trecut. Nu reușesc să nu plâng când îmi dau seama, a mia oară, că părinții mei nu se mai întorc. Nu pot să nu mă învinovățesc pentru că nu le-am fost alături, orbită de ambiții, resentimente și false priorități.

7. Simt, văd și îmi imaginez tot ce e mai rău despre mine și despre ceilalți. Vorba poetului, simt enorm și văd monstruos. Mă simt amenințată de afirmații banale, tocmai pentru că pentru mine tot timpul se întâmplă ceva rău. Citesc despre un accident de mașină? Urăsc pe cei care nu se uită pe statistici și îi lasă pe tineri să conducă. S-a aruncat o mămică de la etaj? Asta pentru că nu a avut nimeni ochi pentru ea, indiferenții naibii.

8. Dacă mă simt bine, intru în panică. Trebuie să fie rău ca să fie bine, înțelegeți?

9. Am fost o puștoaică iubitoare de oameni, luată peste picior și frământată cu călcâiul lui Ahile. Nu-mi place ce am devenit și că am permis să fiu transformată într-un personaj negativ din filmul altora.

10. Mă forțez mereu peste puteri, dar dau chix peste tot. Învăț greu și sângeros regulile unui joc nou. Mă adaptez greu, îmi pun piedici singură și sunt genul de persoană care se împiedică de propriile picioare.

Și câte ar mai fi de scris, dar mă opresc aici. Da, niciodată nu dau totul afară, dintr-o precauție enervantă.

Voi ce nemulțumiri aveți față de voi înșivă?

Etichete: 10 defecte,autocritica,personal