Ochiul negru
Mă privesc în oglindă și mă descopăr cu un singur ochi.
Cel stâng lipsește.
O fi de la vremea în schimbare, ochiul meu stâng o fi plecat în căutarea unui ochi de furtună.
De ce mă blamați că nu știu unde și de ce a plecat ochiul meu stâng?
Și eu mă simt părăsită fără nicio explicație,
Bâjbâi în căutarea vederii pierdute,
Mă simt deja vinovată, eu, care mă simțeam atât de inocentă.
În fine, cui îi mai pasă acum de ochiul meu stâng, de mine? Nimănui.
Vă gândiți la bani, la violența din jur, la ultimele certuri, la cum să trăiți mai departe spre ziua de mâine,
Așa că ochiul meu stâng e poate cel mai fericit dintre noi toți,
Plutind într-un ochi de furtună
Sau poate doar nevăzut de ochiul meu drept
Însă oricare ar fi adevărul, eu văd negru în fața ochiului drept.