Considerații teoretice despre Umor
Să ne distrăm!
Întâmplări, evenimente, scene amuzante dar poate și un pic penibile. Cât des aveți parte de așa ceva?
Haz de necaz. Credeți că e nevoie de așa ceva pentru a ieși dintr-o situație?
Reușiți să aduceți zâmbete cititorilor printr-o astfel de poveste?
Înainte de a intra în detalii neinteresante ale vieții mele complet plicticoase doresc să fac o mică introducere teoretică în Umor. Ce este umorul? Ce este râsul? Ce este zâmbetul? Pentru a clarifica aceste aspecte teoretice voi apela la celebra enciclopedie online Wikipedia.
Umorul este foarte bine definit de către experții Wikipedia. Definiția mea personală despre umor este următoarea: o detensionare a relațiilor sociale și un mod excelent de a fi stimat în societate. Umorul necesită detașare personală de mediul înconjurător și demonstrează celorlalți că persoana în cauză, cea care humorizează orice situație, este inteligentă și experimentată.
Umorul este foarte util în relațiile interumane. Dacă nu ni s-ar permite să glumim despre orice, am fi extrem de stresați și rigizi ca oameni. Umorul este cerința numărul unul atunci când ești într-o postură inferioară social. Exemplu stau personajele create de cei care au trăit în perioada comunistă, precum Bulă, Păcală, Ceaușescu, și multe altele pe care le găsiți în pagina de umor românesc.
Ce este râsul?
Dacă prin plâns ne exprimăm când suntem nemulțumiți și nefericiți, sau atunci când dorim să șantajăm emoțional pe cineva, râsul apare mai târziu în viață. Râsul este dovada libertății, a superiorității într-o situație. Dacă ai voie să râzi, înseamnă că cineva te tratează regește. Când mergem la o piesă de teatru spre exemplu, treaba actorilor este să ne facă să râdem, să ne simțim regește, în contul biletului pe care l-am plătit. Dar dacă șeful ar face o gafă ca cea din piesa de teatru, râsul ar fi cea mai mare greșeală, și probabil ultima. Știați că există o Zi Mondială a Râsului?
Preocuparea pentru umor demonstează faptul că omul este relaxat și liber de alte obligații. Persoanele axate pe muncă, familie, realizări, nu sunt preocupate de umorul unei situații. Am cunoscut persoane cu mult umor, care detensionau orice atmosferă fără a deveni penibile niciodată, dar a fost mereu vorba de persoane cu statut social inferior și inteligență ridicată, care își canalizau energia spre distracție, nu spre muncă.
Penibilitatea este o dovadă că omul nu își calculează corect mișcările. Ca atunci când nu vezi geamul transparent și te lovești de el. Faza este foarte clasică dar indiferent de cât de amuzant ar cădea neatentul, tot cade puțin în penibil. Ca Stan și Bran.
Hazul de necaz este obligatoriu în societate. Persoana care este luată în vizor și care nu demonstrează că știe să-și surprindă interlocutorul agresiv cu o replică isteață va fi luat peste picior data viitoare. Umorul este o distracție, o încântare, dar nu pentru oricine. În plus, există perioade în care umorul este de dorit și perioade în care nu este tolerată nicio glumă.
Un banc al perioadei politice actuale spune așa: Uniunea Europeana vrea sa amendeze România pentru cruzimea cu care taie porcii de Crăciun. Pentru a rezolva problema, geneticienii români au inventat porcul EMO, care se taie singur.
Articol scris pentru Blog Power 79, pe o temă stabilită de Nymphetamine. Au mai scris (urmează): Liviu Bimbea, Serghei, Dana, Mirona.