Campanii umanitare, droguri și bloguri
În ultimele zile, zgândărită de unele discuții și evenimente publice dar și de idei mai vechi, m-am gândit eu la două chestii:
1. Ar cam trebui elaborată o lege a campaniilor umanitare.
Fiecare campanie umanitară ar trebui aprobată de o instituție, că e ea medicală sau socială. Se termină cu discuțiile că de ce nu-ți vinzi șalupa ca să-ți salvezi copilul. Prezinți suma necesară, veniturile familiei, șansele de salvare. Organizezi campania publică, primești banii, dacă nu îi termini din diverse motive, îi returnezi. Fără aprobare, fără o dovadă că nu poți face rost de bani, nu cumva cam intri la cerșetorie…întreb și eu?
2. De ce sportivii care se droghează sunt îndepărtați din sport? Teste anti- doping, stres, nu lua medicamentul X că conține nu știu ce substanță dopantă, etc, știți și voi.
Bine, bine, dar de ce nu se procedează la fel cu: actorii, muzicienii, scriitorii care folosesc alcool și droguri pt a obține efecte de popularitate și inspirație? Amy Winehouse, Marin Preda, Nichita Stănescu au fost mari oameni de arte dar și și mari consumatori. Dacă sportivii nu au voie să folosească excitante, artiștii de ce ar fi mai cu moț?
3. Banciu spunea odată în emisiunea lui TV Lumea lui Banciu așa: oricine își poate face blog și poate scrie ce vrea. Dar eu, om de televiziune, dacă spun că o oarecare e curvă, sunt sancționat de CNA. Păi e normal așa?
E mișto Internetul, e super libertatea de exprimare, dar uneori am asistat la câteva discuții care ar fi fost sancționate în viața reală. Fiind greu de identificat însă persoana reală, cam greu de aplicat sancțiunile, nu?
Ei, și din două idei am ajuns la trei. Spor la comentat.