Miercurea urâcioasă

Printre nămeți și sloiuri, mânată de nevoi dintre cele mai diverse, am purces zilele acestea la câteva incursiuni care m-au lăsat fără căldură sufletească dar mi-au acidifiat suflețelul. M-am înrăit, dom’le! Mi s-a înnegrit cerul gurii de atâta frig!

Duminică am trecut pe lângă o biserică și am admirat perseverența în stare pură. Un cerșetor într-un scaun cu rotile stătea cuminte în calea viscolului, măcinat de ger, doar pentru a prinde ce pică printre mâinile înghețate ale enoriașilor. Dar nu oricum, ci protejat de o umbrelă imensă. Repet, am admirat…

Luni am intrat gonită de nevoi fiziologice în toaleta unui magazin. O domnișoară blondă (vopsită) mi-a arătat că poți spăla veceuri chiar dacă ai manichiură franțuzească. Dacă mai avea și niște meșe de păr, gene false și tocuri cui eu zic că tabloul era complet.

Marți am montat apărătoarele de pătuț, acei bureți care se leagă de zăbrelele unui pătuț de lemn pentru ca puiul de om să nu-și sucească mâinile sau picioarele. Hei, dar unde scrie că puiul nu-și poate bloca piciorul între apărătoare și spațiul de 10 cm rămas neacoperit în partea de sus a patului...? Eu am văzut cu ochii mei, dar probabil am eu un pui mai acrobat din fire.

Miercuri, adică azi, eu și un câine ne-am speriat reciproc. Eu fumam în fața ușii deschise, el a apărut brusc în tocul ușii, eu am sărit ca arsă, el a tușit-o cu coada între picioare. Măi, parcă ar ști săracul că mi-e groază de canine și că tare mi-ar prinde bine niște mănuși, Bubico…

Și nu, nu este frig deloc. E o plăcere să te plimbi afară, mai ales dacă îți place să nu-ți simți picioarele și să te doară mâinile de frig. Eu ca eu, dar marinarii de mai jos oare cum se simt?

Foto furluate de pe FaceBook, și realizate în Tulcea, pe Dunăre…

tulcea iarna

tulcea iarna3

Lasă un răspuns