Hilux. 4X4, de 44 de ani
Nu ştiu ce prostii am îndrugat educatoarelor când m-au întrebat: tu ce vrei să fii când vei fi mare? Probabil am spus medic, sau profesoară, sau cine ştie ce altă minciună convenţională, ca să le crească inima alor mei.
Adevărul este că vroiam să fiu ceva între vagabond, cercetător ştiinţific şi explorator polar. Cam aşa mă vedeam pe viitor. În haine rebele, umblând de nebună prin lume, descoperind specii ascunse de floră şi faună polară. Prietenă bună cu aurora boreală. Făcându-mi o poză prin satelit cu mine fix la 
Polul Nord, o siluetă neagră înfiptă în zăpada ticsită de steaguri. Mângâind focile pe botic.
Poate aş fi reuşit să-mi ating visele dacă mă năşteam, spre exemplu, maşină. O maşină offroad, 4×4, creată pentru condiţii dintre cele mai dificile şi diverse, de la Sahara la Polul Nord, cu motor de 3, diesel, pick-up ca să pot transporta bagaje, ajutoare umanitare sau cine ştie ce echipamente de observare şi cercetare. Dotată cu şasiu rigid, gardă la sol ridicată, ecran tactil color conectat la oglinda retrovizoare, o maşină precum Toyota Hilux, care de 44 de ani oferă profesioniştilor aventurii posibilitatea de a călători oriunde le pofteşte inima.
Dar nu m-am născut maşină. Nici în cele mai dulci vise de reîncarnare nu mă voi naşte maşină. Şi nu cred că voi avea o astfel de maşină nici în altă viaţă, acolo unde mă trimit „prietenii” cărora le împărtăşesc din vise. Motivul este simplu: un pick-up de neoprit ca acesta costă de la 21000 de euro în sus, varianta cu cabină simplă şi fără cosmetizări de genul oglinzi electrice încălzite, dar cui îi pasă de oglinzi, că doar nu-ţi iei maşină ca asta ca să te rujezi în ea.
Toyota mai are şi alte maşini 4×4, cum ar fi Rav4 sau Landcruiser, dar mie îmi place Hilux. Pentru că este pick-up, iar maşinile pick-up se folosesc mult în zona montană unde am copilărit, căci acolo maşinile sunt folosite pentru a căra diverse, fie acestea lemne, animale sau obiecte mari cumpărate de la oraş. Şi în zona Romanii de Sus, Vâlcea, în creierii munţilor unde nici semnal nu ai la telefonul mobil, sunt foarte folositoare sistemele ABS, sistemul de asistenţă la frânare şi cele 8 airbaguri cu care vine Toyota Hilux. Vine în visele mele, bineînţeles.
O astfel de maşină este folosită de bărbaţi în special. Bine, când spun bărbaţi mă refer la acele persoane de sex masculin care construiesc lumea, care o explorează şi care o modelează după chipul lor, şi nu la personaje efeminate care vorbesc despre mâncărică, ultimele bârfe din comitet şi care conduc maşini de plastic (ceea ce nu e rău, căci şi viaţa lor întreagă este de plastic). Un bărbat cu Toyota Hilux zic eu că locuieşte în zone greu accesibile, are o afacere personală sau cel puţin are simţ aventurier dezvoltat. Dincolo de toate acestea se află o substanţă numită testosteron, substanţă ce lipseşte din păcate din dotarea masculilor urbani contemporani. Deja divaghez aparent, dar pentru mine Hilux impune puţin respect. Nu-ţi iei Hilux dacă vrei să fii crai de Dorobanţi ziua şi prezentator de emisiuni pentru femei noaptea. Îţi iei Hilux dacă ai nevoie de o maşină off- road rezistentă. Dacă îţi place natura, riscul, aventura. Dacă iubeşti munca şi efortul. Dacă îţi plac drumurile aparent inaccesibile. Dacă atunci când te vei duce la Polul Nord cu Hilux, vei înlocui sania trasă de câini cu motorul diesel.
Uneori, 4×4 este egal cu 16. Dacă aş avea Hilux, cu 4×4 aş avea lumea toată sub roţi. Şi atunci parcă nu mai pare atât de mult 21000 de euro.
Videoclipul de mai jos este o reclamă haioasă la Toyota Hilux- Tougher than you can imagine.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JspHqoegTkc]
Articol scris pentru, v-aţi dat seama deja, SuperBlog 2012, iar sponsorul etapei este Toyota România.