Aventurile unei nemuritoare închipuite pe Tărâmul Efemer (cap.VI)
Capitolul 6
În culisele unei cereri în căsătorie
Și într-adevăr aveam nevoie de răbdare! Trecuseră două săptămâni și lumea încă mă felicita pentru câștigarea Târgului de Fete, dar nimeni nu-mi spunea cine era cel care mă câștigase. Eu personal aveam o singură nelămurire: cum se putuse întâmpla așa ceva fără acordul meu. Mergeam în continuare zilnic la serviciu și înapoi acasă și nimic nu se schimbase în aparență.
Doar în interiorul meu se schimbase ceva. Îmi aminteam din ce în ce mai pregnant de părinții mei și simțeam că mă despart de ei mai repede decât aș fi dorit. Acum mă durea și mai mult dispariția lor, căci eventualul meu copil nu-și va cunoaște niciodată bunicii. Și asta era al naibii de dureros.
Mi-am ridicat ochii și am tresărit. Mortimer apăruse în fața mea- parcă de nicăieri. Am revenit rapid cu picioarele pe pământ. Mâna lui dreaptă ținea un plic. Încă un plic era tot ce aveam nevoie.
– Scumpa mea Sam, doresc să-ți ofer o sumă simbolică pe care să o consideri plata anticipată a serviciilor de informare. În maxim 2 zile vei fi instalată la noua reședință.
– Ce informare, Mortimer? Ce tot spui? Nu s-a întâmplat nimic de două săptămâni.
Asemănarea vieții mele din provincie cu cea a unei spioane aflate la dispoziția factorilor de decizie este pur întâmplătoare însă complet adevărată.
– Robin te-a luat, draga mea. Exact cum am prevăzut.
Bătrânul îmi zâmbi cu buzele cărnoase întinse la maxim peste o dantură perfectă de câine mic. În momentul când te-a urmat la toaletă sau unde v-ați dus, lăsase deja plicul pe masă.
– Imposibil. Îl avea în mână când am ieșit.
– Ia lucrurile așa cum ți le spun eu, Sam.
Mortimer mă privi rece și am simțit cum părul mi se zbârlește pe mână.
– Vreau doar să continuăm să comunicăm din când în când, Sam. Să-mi spui ce discutați, ce face, chestii din astea. Voi avea eu grijă de restul. Ți-am oferit o sumă de bani pe care ar fi bine să-i păstrezi asupra ta, pentru orice eventualitate.
– De ce ai venit azi aici, Mortimer?
– Sam?
– Spune, Mortimer. De ce nu mă lași în pace?
– Ți-a ieșit un fir de păr alb.
M-am întors rapid la oglinda din spatele meu. Am căutat zadarnic firul de păr trădător dar tot ce am putut vedea au fost câteva sclipiri incerte. Mi-am dat seama că era pentru prima dată după Târgul de Fete când mă priveam în oglindă. Și numai ce o văzusem pe ultima doamnă Robin.