Cum să te împrietenești cu animalele
Hai, că nu e așa greu cum pare! Canarii sunt simpatici, șerpii veninoși de Dobrogea au pupila dungată, #casăștiți, pisicile sunt cel mult sălbăticite, așa că singura problemă ar fi haitele de câini.
Dacă ați trăit vreodată acel moment când mergeați liniștit pe stradă și v-ați pomenit cu o gașcă de canine lătrând în urmă, apropiindu-se alergând de cărnița dumneavoastră intactă, atunci sigur știți ce este frica. Momentul acela în care picioarele tremură ca la cutremur și gândurile devin cețoase este cel mai prost moment pentru a începe să alergați. Frica te face neatent și vă puteți împiedica, mai ales dacă e întuneric. Dacă alergați, câinii vor alerga și mai tare. Dacă țipați, poate aveți noroc să vă sară cineva în ajutor, dar poate nu. Mulți oameni se feresc de situații periculoase și pe bună dreptate. Au fost multe cazuri când salvatorul a devenit la rândul său victimă. Și nu mă refer aici la câini, care cedează în fața unei persoane sigure pe ea, ci la înec, violență fizică sau alte situații.
Să reluăm: mergi liniștit, dar o duzină de câini de talia unor viței te latră de parcă le-ai furat ciolanul. Singura variantă de a scăpa fără să faci sprinturi este vorba dulce. Vorba dulce mult aduce, și câini alungă.
Caninele, cât ar fi ele de mari și periculoase în acel moment, au un lider de haită, de obicei cel mai mare și agresiv mascul. Dar fiecare din ei a fost odată un pui de cățel smiorcăit și abandonat, care a devenit un câine mare, abandonat și furios. Obișnuiți cu frigul, foamea, indiferența și oamenii care chinuie animale, caninele sunt sensibile la mâncare și la tonul prietenos al vocii.
Mno, deci dacă știi să vorbești duios, acum e momentul să-ți arăți toată bunătatea inimii, să-ți exersezi alinturile și vorba suavă. Vorbește-i ca unui iubit, ca propriului copil, ca unui cățeluș pe care l-ai crescut de mic cu biberonul cu lapte. Vei vedea că lătrăturile se vor domoli și că nu se vor mai apropia de tine. Dacă istoria se repetă, vorba dulce și niște cărniță aruncată din pungă îi vor transforma pe căței în spectatori indiferenți ai trecerii dumneavoastră, ceea ce este ideal…
Nu mă pronunț în ce privește câinii care au mușcat persoane. Una e să fluieri cu gașca de băieți după blonda care trece agale pe lângă bloc și alta e să-i smulgi cerceii din ureche. De obicei, oamenii iartă câinii care latră pentru că sunt buni paznici, dar nimeni nu iartă câinii care mușcă.
Să revenim la teama paralizantă de câini. Le vorbești frumos și te lasă în pace. Unii oameni sunt atât de indiferenți la lătrături, încât câinii latră odată și apoi o lasă baltă. Însă nu toată lumea stă atât de bine cu nervii și cu norocul. Pentru aceștia, există aparatele cu ultrasunete.
Câinii care mușcă nu sunt neapărat de talie mare. Uneori, surprizele neplăcute vin de la câinii mici, dar perseverenți, care nu se lasă până nu se agață de picior.
Iar alteori, pisicile mușcă mai ceva ca un câine. Mi s-a întâmplat. Am călcat pe o mâță din greșeală (nu o văzusem), iar dânsa și-a înfipt colții în laba piciorului. Am făcut un antitetanos, m-a pansat o asistentă și acum sunt mândra posesoare a unei mâțe ascultătoare, cu apucături de câine de aport și de atac, cu care mă suport de câteva luni bune.
Ca o încheiere, rețineți: câinii latră tare, ca un bătrânel surd dar comunicativ. Ai șansă de scăpare dacă le vorbești frumos. Putem spune însă același lucru și despre oameni?