Cum ați dormit de Ziua Mondială a Somnului?
A fost pe 15 martie 2019, în fiecare an în cea de-a doua vineri a lunii martie. Cică mulți români au probleme cu somnul, ceea ce duce la boli psihice și fizice de care nu mai amintesc, pentru că sunt triste. E tare rău să fii bolnav, indiferent de cât de ușoară este boala.
Suntem din ce în ce mai mulți pe planeta asta, așa că e agitație mare, muncă multă pentru a obține resursele necesare traiului, zgomot, poluare, trafic. Poate nu conștientizăm, dar suprapopularea este de vină pentru stresul resimțit de toți. Și de aici, de la stres, pornesc problemele cu somnul.
Pe când se făceau programările genetice la oameni, dragii babei, eram maxim un milion de suflete. Genetica ne-a rămas la fel, dar stimulii stresori s-au înmilionit. Nu mai trăim 30, ci 80 de ani, mult de dus pentru omul cavernelor. Nu mai mergem pe jos, ci cu mijloace de transport. Nu mai trăim din vânat, agricultură, ci din programe complexe pe calculator, servicii de sănătate și multă muncă ce nu mai ține cont de ritmul circadian. Săracele gene de Neaderthal, cum să facă față la atâtea schimbări? Nu mai avem timp să facem mișcare, să ne hrănim, să vorbim pe îndelete unii cu alții, așa că nici nu mai dormim cum ar trebui.
Nici dragoste nu mai este prea multă. Am o teorie privind cauza lipsei de dragoste, și anume tot suprapopularea. Vedeți voi, dragii babei, suntem programați genetic să ne iubim cel mai mult copiii. Înmulțindu-ne excesiv, ne-am înstrăinat ADN-urile. Genetic, ne-am diversificat, dar ne-am și înstrăinat. Și dacă dragoste nu e, nimic nu e, nici pace, nici chef de muncă, nici odihnă sau tihnă sufletească. Și de aici, lipsa de somn. Ar mai fi prin Dunăre, dar se ascund bine în adâncuri, foarte puțin dornici să se pună pe farfuriile noastre din ce în ce mai goale.
După lipsa de somn, urmează de obicei îndoparea cu pastile de somn, perturbările hormonale, dereglările menstruale, sexuale, etc. Depresii, sinucideri, crime, gelozii, cam acesta e tabloul umanității de azi. Bine, mai sunt și șmecherii, cei care se descurcă, s-au născut adaptați, știu să-și elimine concurența, să pună piedici și să ia cireașa de pe tort. Ei ies mereu în avantaj.
Știu că sună trist și fără speranță, dar în timp ce unii dorm, alții veghează, tratează, salvează, păzesc, gândesc, plâng sau sar în gol. Fiecare cu genetica lui.
Şi mai trist e că nu prea există soluţii.
Ai dreptate, e prea tarziu sa mai schimbam ceva fara sa producem tragedii.
Poate ca o runda de alergare pe langa bloc inainte de culcare sau niste respiratii profunde in fata unui geam deschis,poate ne fac sa dormim mai bine. 🙂
Anul acesta am aflat si eu despre aceasta zi si tot mi-e cam neclar ce este cu adevarat cu ea. De felul meu sunt o optimista, asa ca nu ma gandesc la rau, ca sa nu il atrag, ca asa am mai citit sfaturi prin carti. Si poate rezolvari ar fi, daca s-ar dori! 😀 Eu cam asa vad lucrurile intre doua reprize de somn!:D
Eh, la unii e mai complicat…