Din ciclul: cu profa de germana nu te pui!
De ce n-as invata eu germana, m-am gandit la un moment dat intr-un moment de rascruce al vietii mele intelectuale, amenintata de un Altzheimer precoce cauzat de neutilizarea pe timp indelungat al creierasului meu drag.
Si da-i si invata, Ioano, da-i si lupta! Eins, zwei, polizei! Cumpara cartea de germana (cea mai ieftina) de la biblioteca si da-i toceala cu coatele pe bancile din parc! Si invat eu pronuntie, si salutul in Deutch, si pe jumatatea cartii m-am oprit, asa, pe la declinarea articolului hotarat, strafulgerata fiind de o idee nastrusnica: nu mai bine ma inscriu eu la un curs adevarat, cu profesor cu tot? Zis si facut: m-am inscris!
Prima intalnire cu profa de germana a fost…calaie. Am stabilit orarul. Eram patru cursanti. Profa avea niste pete suspecte pe maini. Ne-a zis ca la anul iese la pensie. Ca e obosita si ca se simte rau. Ca putem face 30 in loc de cele 40 de ore propuse initial. Ca sta la scoala ore intregi si ca abia mai face fata la stres. Ca vom face cursul sambata. Ba nu, luni de la 17 la 19. Ba si mai bine, miercuri de la 18 la 20. Dar cel mai bine il facem nu saptamana asta, ci cealalta, abia sambata de la orele 14.
Eu ma vedeam si fara curs, si fara profa, si fara germana. Cu inima in dinti, m-am reapucat de studiu suferind de singuratate si frustrari.
La primul curs am inteles ca ceva nu pusca intre ce spunea si ce facea doamna de germana. A vorbit o ora si jumatate intr-una, zicand din cand in cand: pe mine sa stiti ca nu ma doare gura. La primul curs a acoperit jumatate din vocabularul si problemele de gramatica pe care le studiasem cu sarg de doua luni jumate. Ne-a dat pronuntia, pronumele personal, conjugarea verbului la indicativ prezent!, articolul hotarat, zilele saptamanii si bineinteles numeralul ordinal pana la 20. Dupa asta ne-a pus sa citim cuvintele predate. Ma simteam ca intr-un lagar. Am rezistat stoic, am iesit de la curs ingrozita dar pe picioarele mele, si am inteles ca oboseala si lipsa chefului de munca sunt asa, un fel de-a spune la ea, adevarul fiind ca nu o durea gura niciodata. Deloc!
La al doilea curs am terminat cu capul pe banca, dupa ce ne-a predat si partea a doua a vocabularului pe care cu greu mi l-am insusit in doua luni de studiu mandru si singuratic. Apoi a continuat cu verbe neregulate la indicativ prezent, numeralul ordinal, zilele saptamanii, lunile anului, cuvinte interogative si multe multe altele, care au umplut 10 pagini de caiet de matematica in vreo doua ore. La final ne-a dat un test, sa completam literele lipsa din cuvintele predate. Am fost in extaz. Si la pauza de tigara, ca si acolo merge cu noi si mai vorbeste oleaca, ne-a mai zis odata ca pe ea nu o doare gura sa vorbeasca. Poate vorbi si 5 ore, daca vrea. Daca putem noi rezista. Ca o colega de-a ei a facut Alzheimer de la telenovele.
Eins, zwei, polizei, gura mare s-o tot ai!
Invat cuminte si resemnata, cu un sentiment de groaza, gramatica germana, pe care o inteleg acum cu explicatiile profei, dar pe care o asimilez greu. Nu mai am timp sa citesc in particular si ma ingrozeste faptul ca la un moment dat vom discuta probleme de care eu nici macar nu am auzit.
Intre timp, si fara nicio legatura cu germana, ma relaxez cu Urma. Buy me with a coffe, I’m so cheap, dar tot nu ma cumpara nimeni! 😛
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OB1QhQEYpm8]