Seriozitatea a ucis pisica

Kitty fusese mereu o pisicuţă curioasă şi jucăuşă. Ştiţi imaginile şi videoclipurile cu mâţe năzdrăvane care răstoarnă tot ce găsesc în cale? Ei, cam aşa era şi Kitty.

Asta până când a înfiat-o Doamna şi a dus-o în vila ei imensă unde mai ţinea încă şase pisici, toate arătând exact ca şi Kitty: portocalii cu dungi albe. Kitty era cea de-a şaptea, ultima şi cea mai mică dintre pisicile Doamnei. Un răutăcios ar fi spus că Doamna intenţiona probabil să-şi facă mănuşi din blana pisicilor şi că de aceea adunase şapte pisici la fel, însă adevărul era că Doamna era colecţionară de pisici şi că avea o obsesie: să facă şapte pisici portocalii să şadă cuminţi în salonul de oaspeţi al vilei în care locuia. Cuminţi, adică nemişcate în poziţiile exacte în care le punea Doamna.

Spre marea nefericire a Doamnei, visul ei a trebuit să aştepte ani buni până să devină realitate. Kitty nici nu se gândea să devină serioasă. Seriozitatea este pentru pisici bătrâne şi depersonalizate, care au uitat că sunt pisici şi încep să se comporte asemenea bibelourilor. Kitty mai ştia şi că orice mâţă care se respectă ştie să-şi procure singură mâncarea, aşa că nu putea fi şantajată cu nimic.

Însă cel mai mare inamic al lui Kitty se dovedi a fi timpul. Doamna aştepta cu răbdare ca cele şapte pisici ale ei să se cuminţească destul încât să stea acolo unde sunt puse, fără să mişte deloc, cu privirea îndreptată spre focul şemineului, într-o cameră cu oglinzile acoperite şi cu mobila învăluită în cearşafuri albe. Asta dorea Doamna. Era pentru ea imaginea perfectă şi satisfacţia unei vieţi de femeie serioasă, care toată viaţa a muncit, a respectat oamenii, nu s-a căsătorit pentru că nu a găsit bărbatul serios, nu a făcut copii pentru că nu s-a căsătorit, nu a întârziat niciodată nicăieri, nu a minţit, nu s-a enervat, a ajutat pe toată lumea şi ca idee generală doar a zâmbit politicos, ceea ce i-a accentuat seriozitatea.

Şi anii treceau serios în vila sobră din cartierul pentru oameni bogaţi, şi încetul cu încetul pisicile Doamnei treceau din vila unde trebuiau să mănânce şi să doarmă la aceeaşi oră fără să se joace şi fără să miaune tocmai în salonul cu oglinzi acoperite, unde rând pe rând şase pisici îşi luaseră locul pe mobila acoperită cu cearşafuri albe, privind fix spre focul de şemineu. Doamna aştepta cu nerăbdare ca ultima şi cea de-a şaptea pisică, Kitty, să devină şi ea suficient de serioasă pentru a completa şirul pisicilor serioase din salon, însă Kitty, deja bătrână şi nefericită de atâţia ani petrecuţi într-o viaţă searbădă, tot nu devenea suficient de serioasă pentru Doamna.

Într-o zi, când simţi că sfârşitul i se apropia, Doamna făcu ce trebuia pentru a completa imaginea cu cea de-a şaptea pisică serioasă din salon: îi administră lui Kitty o injecţie fatală şi o duse repede în Salon, unde celelalte şase pisici aşteptau serioase privind cu ochii ţintă spre focul de şemineu.

Kitty fu aşezată pe fostul pian al doamnei, acum acoperit cu un cearşaf alb, cu faţa spre focul de şemineu. Privirea i se tulburase şi mustăţile albite de timp îi tremurau uşor, în timp ce cu ultimele puteri observa salonul ce se dovedise a fi un cavou pentru ea şi suratele pe care le exasperase o viaţă cu neseriozitatea ei. Şase pisici portocalii tărcate şi frumos împăiate şedeau ţepene cu privirea sticloasă fixată în focul de şemineu, iar Kitty simţea că puterile o părăsesc şi că înţepeneşte.

Atunci Doamna a făcut o greşeală: a scos aparatul foto când Kitty era conştientă şi l-a îndreptat spre cele şase pisici împăiate şi Kitty. Era aproape de imaginea vieţii ei, fotografia cu cele şapte pisici tărcate într-o cameră cu oglinzile şi mobila acoperite, toate privind cu ochii spre şemineu. Şi în momentul în care apăsă pe butonul declanşator al aparatului foto, Kitty îşi dădu duhul în cel mai neserios mod cu putinţă, şi anume miorlăind  şi zbătându-se din toate puterile, iar apoi înţepenind într-o poziţie atît de rigidă încât nu putea fi aşezată nicicum.

– Ah, Kitty, ce pisică neserioasă ai fost toată viaţa, zise Doamna în timp ce fotografia şase pisici serioase, tărcate, ce priveau fix cu faţa la şemineu…

Un răspuns la „Seriozitatea a ucis pisica”

Lasă un răspuns