Meserii dispărute
Meseriile au apărut ca urmare a unor abilități deținute de unii și dorite de alții. Îmi imaginez cum, în urmă cu mii de ani sau mai mult, într-o comunitate de oameni, cineva a descoperit cum se fac pantofii. Și-a făcut lui însuși o pereche, extrem de utilă pentru anotimpurile reci, iar îndemânarea sa nu a trecut neobservată: a devenit pantofarul întregii comunități.
Așa este și în zilele de azi. Ne descoperim abilitățile și pe urmă, firește, meseria potrivită în funcție de înclinațiile noastre și de nevoile societății. Nu există meserie demnă de dispreț pentru că, atâta timp cât există cerere, va exista și ofertă. Oare ce meserie aș fi avut dacă mă nășteam acum câteva sute de ani? Aș fi fost oare profesoară? Aș fi devenit poate bufon la curtea unui rege? Aș fi prestat servicii masaj erotic? Sau aș fi devenit guvernantă, bonă sau om bun la toate? Oare aș fi avut mai mult succes dacă mizam pe farmecele trupești sau dacă m-aș fi concentrat pe subtilitățile spiritului?
Mă uimește uneori cât de mult s-a schimbat felul în care ne satisfacem nevoile și cât de neschimbate au rămas nevoile în sine. Astfel, tot timpul oamenii au avut nevoie să se trezească dimineața la o anumită oră. Ei bine, acum sute de ani exista o persoană care avea meseria de ciocănitor deșteptător și care trecea dimineața succesiv pe sub geamul fiecarui muncitor, ciocănind în geam pentru a trezi pe fiecare în parte. Azi avem ceasuri deșteptătoare, telefoane mobile cu alarmă sau radio care include funcția de ceas deșteptător.
O altă meserie dispărută este cea de colector de fecale. Acesta culegea fecalele fiecărei case și le ducea la ferme, unde le vindea ca îngrășăminte agricole. În ziua de azi avem instalații sanitare ce fac același lucru mult mai eficient și rapid, fără să fie nevoie să aștepți ca cineva să te elibereze de propriile dejecții.
Cu siguranță meseria de vinovat de serviciu al infantelui mi s-ar fi potrivit în copilărie! Dintre toți copiii, am fost mereu cea care aduna pedepsele pe spinarea proprie. Asta până am crescut suficient pentru a explica tuturor ce se petrecuse de fapt. Nu aș fi dorit să fiu nici bufonul regelui, pentru că ar fi însemnat să îmi pierd capul odată cu umorul, ceea ce s-ar fi petrecut nedorit de repede, având în vedere că în vremea aceea nu existau culegeri cu bancuri, glume și snoave. Sau, dacă existau, numărul lor nu mi-ar fi asigurat o existență prea îndelungată…
Meserii precum hornar, frânghier, șelar, potcovar sunt aproape dispărute de pe piața forței de muncă de azi. Mașinile au înlocuit munca oamenilor în foarte multe domenii și, urmare a timpului liber rămas, oamenii s-au înmulțit exponențial, creând nevoi și meserii noi, potrivite timpurilor contemporane. Programator, astronaut, fotograf, cameraman, operator call- center sunt meserii care acum câteva sute de ani nu existau pentru că nu erau necesare. Însă dincolo de mecanismele de cerere și ofertă stă întotdeauna omul și aptitudinile sale. Mi-a plăcut foarte mult portretul realizat de John Steinbeck patroanei de bordel din cartea „La răsărit de Eden”, dar cel mai probabil aș fi fost gazetarul orășelului de provincie atât de frumos descris în cărțile marelui scriitor.